Colinde, colinde

Se spune ca in noaptea in care Iisus s-a nascut s-au deschis cerurile si Duhul Sfant a coborat deasupra Lui, luminand staulul intunecat; de aici credinta ca sarbatoarea Craciunului este o sarbatoare sfanta aducatoare de lumina in sufltele oamenilor, care o cinstesc prin minunata traditie a colindelor, care sunt cantece de slava, urari de belsug, vestiri ale Nasterii Domnului. Ascultand colinde, gandul imi zboara la vremurile de demult cand femeile coceau cozonaci si pregateau sarmale, umpland casa de mirosuri imbietoare, iar barbatii si copiii impodobeau bradul, cantand colinde. La noi in familie era o traditie ca, inainte de a lua cadourile de sub brad, sa cantam impreuna un colind. Inca mai tin minte serile de Ajun din copilarie cand, impreuna cu familia, mergeam la colindat pe la rude, iar afara ningea asa de frumos de parca vremea ar fi incercat sa faca acele seri sa fie fermecate. Colindatorii sunt vestitorii intruparii Fiului lui Dumnezeu, vestire transpusa in cantece de slava. Oamenii au pastrat un sens adanc al calatoriei spre Betleem al magilor de la Rasarit si al inchinarii pastorilor, transpunandu-l in minunatul obicei al colindelor. Acestia sunt rasplatiti de gazde cu mere, nuci, cozonac, covrigi, dulciuri si chiar bani. Colindele ne fac intotdeauna sa retraim nostalgia copilariei, cand Craciunul era o sarbatoare magica, iar textele lor ne aduc aminte de stramosii nostrii care umblau din casa in casa, vestind nasterea Domnului, cantand bucuria momentului asa cum au cantata ingerii cand cel mai Sfant Copilas a venit pe lume. Desi originea traditiei colindatului se pierde in negura timpului, totusi pentru aceasta s-au gasit diferite explicatii. Ascultandu-i pe cercetatori aflam ca obiceiul colindelor este preluat de la romani, care sarbatoreau in aceasta data "Nasterea Soarelui", deoarece in aceasta perioada a iernii soarele atinge punctul sau cel mai de jos in emisfera sudica, incepand apoi, asemenea unei ridicari, o miscare treptata spre nord. Calendele erau sarbatori romane inchinate soarelui; ele desemneaza un obiect rotund, o trimitere directa la discul solar, de aici si obiceiul de a impartii colaci si nuci colindatorilor, toate simboluri ale rotundului, ale perfectiunii. Cu ocazia acestei sarbatori, timp de 6 zile un grup de colindatori format din barbati si baieti ( obiceiul fiind unul strict masculin) trecea pe la fiecare casa pentru a aduce vestea cea buna, formand un cerc in timp ce cantau colindele. La capatul celor 6 zile colindatorii realizasera un cerc invizibil in jurul comunitatii, principala motivatie a obiceiului fiind acela de protectie, caruia abia mai apoi i s-a impus sensul binecuvantarii si cel al nasterii Domnului. Lucru destul de surprinzator, melodiile de atunci s-au pastrat nealterate, in special in zonele izolate din tara. Insa oamenii sunt fermecati de frumusetea acestei sarbatori si de bucuria pe care aceasta o aduce in sufletele lor, ceea ce-i face mai receptivi la motivatiile religioase ale acestor traditii, dupa cum reiese si din textele binecunoscutelor colinde, precum "Steaua sus rasare" sau "Trei magi de la Rasarit", care amintesc de momentul nasterii Domnului, cand pe cer s-a ivit o stea pentru a-i calauzii pe cei trei magi de la Rasarit. Alaturi de acestea mai sunt si "Buna dimineata la Mos Ajun", care se canta in Ajunul Craciunului, "Iata vin colindatori", "Domnulet si Domn in Cer", "O, ce veste minunata!" si "Florile dalbe", iar printre copii cele mai populare sunt "Mos Craciun cu plete dalbe", "O, brad frumos" si altele asemenea. In multe din aceste colinde descifram sufletul bogat al oamenilor, suflet care se vrea a fi salasul unde Mantuitorul sa se nasca neincetat, acesta fiind motivul pentru care sarbatorim in fiecare an si simtim in fiecare an bucuria Craciunului, motivul pentru care traditia acestei sarbatori si a colindelor s-au pastrat timp de doua mii de ani. Colindatul, atata la tara cat si la oras, a ramas o sarbatoare a comunitatii, a copiilor si tinerilor care colinda, ca si a celor care primesc colindatori bucurandu-se de acestia si rasplatindu-le osteneala cu daruri. Din pacate, in ultimii ani s-a observat o evolutie comerciala a colindelor care au ajuns de la sonoritati simple, vechi, la unele acompaniate de echipamente electronice de ultima ora, cu texte modificate, lacrimogene, despre parinti abandonati si frustrati in preajma sarbatorilor si altele asemenea. Aceste kitch-uri n-au numic din frumusetea si bucuria pe care o transmit cele originale si mai mult ca sigur nu se vor pastra si nu vor incalzi sufletele generatiilor viitoare, asa cum o fac colindele traditionale de atatea secole incoace. Un articol de Andrea Balint

---