Se spune ca "ochii care nu se vad, se uita"... Facand abstractie de izul unei cacofonii, ramane esenta acestei zicale de care, mai mult sau mai putin, ne-am lovit toate.. Fie ca vorbim de o dragoste de-o vara, fie ca ne gandim la povestea de dragoste cu un parener aflat in alt oras decat noi, fie ca ne gandim la prietenii care si-au facut drum spre noi orizonturi, fiecare am pierdut o parte din noi din cauza distantei. Sau cel putin, ne place sa credem ca distanta a fost de vina. Intotdeauna trebuie sa existe "cineva" sau "ceva" pe care sa dam vina pentru neimplinirile din viata noastra. Asa faceam si eu odata, dadeam vina pe distanta, de cate ori am esuat in tentativa de a pastra o relatie cu o persoana aflata la departare de mine. Cu timpul, am invatat ca daca exista o definitie a maturitatii, aceasta ar fi "asumarea responsabilitatiilor pentru propriile noastre esecuri". Am invatat din greseli, am invatat sa cred in mine, am invatat sa imi doresc, cu adevarat, am invatat sa nu-mi mai creez singura obstacole, am invatat sa gandesc. Poate dintr-o dorinta subconstienta de a-mi face viitorul in alt oras decat cel de origine, poate din dorinta de a nu ma "sufoca" zi de zi langa acelasi barbat, poate din dorinta de a fi "altfel" decat cei pe care ii vad zi de zi in jurul meu, mi-am dorit sa fiu cu un barbat din alt oras decat al meu. Dupa 3 luni de relatie "la distanta" cu un barbat extraordinar (asa il consideram la vremea aceea), imi pierdusem increderea in posibilitatea de a intretine o astfel de lagatura, consideram ca e prea multa bataiae de cap, prea multe de suportat singura, EL nu era atunci cand aveam nevoie sa fie langa mine (pentru ca aveam nevoie de EL fix in timpul saptamanii), asa ca, am clasat dosarul sub titlul " Ochii care nu se vad, se uita". Si-am mers mai departe. Viata m-a dus in alta tara, cu o bursa de studii pentru 6 luni, perioada foarte grea pentru mine pentru ca, eram singura printre straini, Internetul fiind singura mea legatura cu cei dragi. Spre surprinderea mea, cand m-am reintors acasa, "ochii care nu se vad, se uita" s-a infirmat, dragostea si apropierea fata de cei dragi mie s-a amplificat de ambele parti, trecuseram impreuna peste un obstacol, acela al distantei. Si asta, pentru ca NE-AM DORIT sa fie asa. Am cunoscut un alt barbat, si acesta din alt oras, cu care am o relatie de 1 an si este din ce in ce mai frumos, pentru ca NE DORIM asta. Desi perioada de 6 luni a fost foarte grea pentru mine, am invatat sa vad altfel viata, sa vad altfel oamenii, sa vad alte cai spre a avea ceea ce imi doresc. Mai presus de orice, am invatat ca NU EXISTA OBSTACOLE, exista doar lipsa vointei, doar ganduri nedefinite. Ma gandesc la faptul ca, prima relatie "la distanta" a esuat din caua faptului ca, in adancul nostru, nici eu , nici el, nu voiam sa fim impreuna, nu vedeam un viitor unul langa altul, era doar pasiune. In prezent, iubesc, rational, si sentimentul acesta imi da putere sa gasesc noi si noi cai de a face timpul sa treaca mai repede, pentru a fi impreuna, pentru ca STIU CE VREAU si STIU DE CE, asta e tot ce conteaza. Scuze precum "ochii care nu se vad, se uita" nu fac altceva decat sa ne faca sa uitam ca suntem puternice si ca atunci cand ne dorim ceva cu adevarat, putem sa avem! Un articol de ZooKye
Reteta dorintelor implinite: Cum sa determini Universul sa-ti implineasca visurile?
Cele sapte legi spirituale pentru parinti
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: