Pentru mine Craciunul reprezinta apogeul singuratatii umane si dovada fragilitatii omului. Daca ne gandim, intunericul vietii si frica pentru viitor sunt toate concentrate in aceasta saptamana.
Constiinta noastra trebuie sa se trezeasca. Nu putem lua tot ce a fost construit sa ne faca sa ne purtam ca androizi, sa confruntam cortina grea cazuta peste noi pentru ca e impotriva fericirii noastre, a folosirii bune a timpului nostru. In fiecare secunda ar trebui in schimb sa ne intrebam: unde si de ce?
Saptamana neagra se sfarseste cu petrecerea de Anul Nou. O exagerare impusa pentru a ne da lovitura de gratie. Muzica asurzitoare, o cantitate de mancare suficienta pentru a ne face sa ne simtim rau, idioti care zbiara peste tot, chiar artificii spre cer care spun ca suntem obositi sa mai fim prinsi aici. Care e semnificatia tuturor acestor lucruri? Ei bine, este totul parte dintr-un program ca incheierea unui eveniment. Petrecerea de Anul Nou ne va trezi cand aceasta saptamana neagra se va sfarsi. Apoi deschidem ochii. Multumesc lui Dumnezeu ca e ianuarie! Este Anul Nou! Brusc, nu mai simtim intunericul si frigul. Vedem pe strada primavara, vacanta. Ne simtim puternici si calzi. Mergem pe strazi fara complexe, facand cumparaturi normale, petreceri normale, oferim cadouri oamenilor pe care ii iubim si mancam doar ce avem nevoie si cu cine ne place.
Suntem liberi din nou, liberi sa traim. Liberi sa iubim!
Un articol de Alina Badea