In urma cu ceva vreme o buna prietena mi-a spus: nu fii manioasa. Gandeste-te ca ai fost o unealta in mainile Universului pentru a ajuta persoana respectiva. Explicatia a venit intr-unul din acele momente in care imi facusem iluzii ca daca ma voi da cu capul de perete, nu ma va durea.
Eram furioasa pe mine insami pentru faptul ca, in loc sa ma tin de planul initial pentru ziua respectiva, de a face diverse lucruri, ma lasasem abatuta si batusem la porti inchise. Nu neaparat din vina mea sau doar pentru mine. Insa chiar si asa, sentimentul a fost la fel de neplacut ca atunci cand te afli intr-o masina confortabila si rapida, gata sa gonesti pe sosea si te trezesti cu bariera pusa la trecerea de cale ferata. Cu atat mai mult cu cat Waze te indruma pe un alt drum, poate nu la fel de imbietor dar, in mod sigur, fara.... bariere. In cazul meu, intuitia detectase de la bun inceput un fel de "pe aici nu se trece" nerostit. Si una este sa te ia tsunamiul prin surprindere pe plaja, pentru ca nu esti elefant, si alta este sa pleci de acasa fara umbrela cand toarna cu galeata desi abia te-ai uitat pe geam.
Probabil ca a existat si ceva frumos, altfel nu te-ai fi incapatanat sa continui. Atunci cand ne suparam, tindem sa stergem cu buretele lucrurile bune si sa ne concentram asupra a ceea ce nu functioneaza. Ia o decizie in acord cu inima ta dar nu uita sa fii recunoscatoare pentru ce a fost frumos chiar daca decizi ca vrei sa schimbi drumul.
Renunta la orice fel de asteptari si lasa lucrurile sa curga in timp ce te bucuri de viata si de ceea ce este minunat in ea. Iar intr-o zi vei constata cu surprindere ca peretele a disparut.
Foto prima pagina: Gorbash Varvara, Shutterstock
Spune-ti parerea!