Teatru: Miss Daisy si soferul ei

Ce-i drept, fie din cauza ca stiam plot-ul, fie dintr-o inclinatie spre blazare, nu as aduce argumentul imprevizibilului in sprijinul recomandarii mele. Insa “Miss Daisy si soferul ei” compenseaza din plin pentru usorul anacronism al subiectului printr-un joc actoricesc de exceptie. Maia Morgenstern intra in rol cu o uitare de sine atat de convingatoare – si deloc declamatoare, cum deseori vedem, si pe scene mai mari – incat chiar ai confunda-o cu o octogenara prafuita, plescaindu-si sau taragandu-si cuvintele intre izbucniri afectate. Din multe puncte de vedere sigur ca nu e batranica din autobuz, dar semnele varstei sunt aidoma. Mircea Rusu ii face fata cu brio, vopsit si imitand la fix inferioritatea afisata inocent de africano-americani inainte ca apelative gen “cioroi” sa fie abolite prin lege. Iar dansul lui dintre scene, un fel de step nonsalant, este un deliciu vizual la fel de bine punctat ca oricare dintre antrenantele schimburi de replici.

“Miss Daisy si soferul ei” nu trebuie sa lipseasca din programul amatorului de teatru pentru stagiunea asta, caci este rezultatul unei retete atat de bine puse la punct incat numai carcotasii i-ar putea gasi nod in papura. Intr-adevar, sala Teatrului Evreiesc scartaie din toate incheieturile, un neajuns asurzitor atunci cand pe scena sopteste o “batranica” plapanda; si, da, poate ca un gong urmat de o voce ferma care sa roage publicul sa inchida telefoanele mobile ar fi de dorit in societatea noastra necioplita – am pierdut sirul ringtone-urilor pe parcursul celor doua ore de “culturalizare”... Dar, acestea fiind zise, daca actorii pot sa nu iasa din personaj cand suna un mobil, si tu poti sa nu-ti iesi din pepeni cand un acces de tuse si o foiala-n scaunul de-alaturi au distrus momentul. Sfatul meu: veniti la piesa, dar incercati sa prindeti loc in fata!

Un articol de Ioanina

---