Top 10 filme si podurile care le-au facut celebre

Actualizat la: 30 Noiembrie -0001 publicat în Timp-liber

M-am gandit mai intai ca innoirea la care speram cu totii zilele astea – a naturii, nu a garderobei... nu neaparat – se cere omagiata cu un top-ten al filmelor despre viata vesnica. Gratie vampirilor scosi periodic de la naftalina de Hollywood, nici n-ar fi fost greu sa trec in revista cativa tineri si tinere fara batranete – insa, in timp ce scriam, cuvantul “moarte” tot isi vara coada printre randuri, pentru ca atacand un subiect atat de larg ca “fiinta”, oricat l-am extinde noi la infinit, ajungem mereu inapoi cu gandul la opusul lui, “nefiinta” fie si pentru a pune, mai categoric prin comparatie, punctul pe “i”-ul din vastitatea “vietii”.

Deci, sa lasam deoparte problema asta incarcata cu variabile prea triste pentru o zi si-asa prea cenusie, si sa va spun in loc de asta cate ceva despre... poduri pe ecran! De unde si pana unde poduri? In filme, ca in orice opera de arta, elementele de context, de decor sau din fundal au o semnificatie pentru intreg produsul artistic – in cazul nostru, cinematografic. Podurile marcheaza trecerea, de la o stare la alta, sau indecizia intre cele doua, sau depasirea unui obstacol – nu in ultimul rand frica de inaltimi! In orice caz, constructiile astea, asa interpretabile cum sunt ele, ma duc cu gandul la o schimbare, si ce alt pretext mai bun pentru a le dedica un colt de foaie decat schimbarea troienelor pe verde crud?

Realizat de Ioanina

In “La fille sur le pont” (1999), un film al dragostei care-si intinde aripile peste intreaga Europa in alb si negru, Vanessa Paradis si Daniel Auteuil se intalnesc pe unul din podurile Senei, intr-o scena deja proverbiala: ea vrea sa sara, el incearca s-o opreasca. Insa de data asta, Adele, femeia, ghionista-n amor si bantuita de ganduri sinucigase, asculta argumentele lui Gabor – aruncatorul de cutite in care nu ghicim tipul cavalerului salvator cat pe-al artistului carnavalesc in cautarea unei tinte dispuse sa-i fie tinta – si totusi... se arunca in rau. El – dupa ea. Odata salvati din involburarile Senei, cei doi se indragostesc, ea incredintandu-si viata lui de nenumarate ori, in numerele riscante care, sub bagheta regizorului Patrice Leconte, sugereaza fara prea multa perdea o satisfacere in plan ludic a atractiei sexuale mocnind intre circar si muza lui.