La 40 de ani dupa ce valul hippie a luat cu asalt America, infundand pustile cu flori si puscaria ca rezultat imediat urmator, Ang Lee a scos un film despre cum a fost organizat festivalul Woodstock, cele 3 zile de �pace si muzica� unde circa jumatate de milion de oameni s-au lasat transportati intr-o lume mai buna pe ritmurile lui Jimi Hendrix, The Who, Janis Joplin si multi alti �grei� ai vremii, deveniti clasicii de azi. Concertele in sine raman in afara cadrelor lui Lee, care alege sa nu reconstruiasca ineditul de pe scena, si sa umple in schimb golurile din �amintirile� noastre colective ale unui eveniment ridicat la rang de mit din �69 incoace. Nu am fost acolo, dar aceasta incursiune in culisele Woodstock-ului ne transpune la locul faptei, si o face cu atata elan si bucurie pura incat iti trezeste o nostalgie-fantoma pentru niste vremuri cand muzica era un liant social cu adevarat inaltator. Din 30 octombrie pe marile ecrane.
Articol realizat de Ioanina�
Dar Elliot, un tanar vizionar care traia acasa si isi ajuta parintii sa tina un motel sub un regim strict de strans cureaua, nu s-a lasat convins de mentalitatile provinciale si a iesit la capatul cursei cu obstacole, mai sigur de sine, mai curajos, si castigat la capitolul maturizarii prin proba de foc. Woodstock i-a oferit lui, dupa cum rememorarea lui pe ecran ne ofera noua azi, sansa de a evalua cu alti ochi, mai permisivi, conditia umana, cu toate incarnarile ei pestrite.