Setari Cookie-uri

Sa fim copii!

Cati dintre voi isi mai aduc aminte ce inseamna cu adevarat sa fii copil? Cred ca destul de multi dintre cei ce au peste 25 de ani si foarte putini sub acest prag.

Cati dintre voi isi mai aduc aminte ce inseamna cu adevarat sa fii copil? Cred ca destul de multi dintre cei ce au peste 25 de ani si foarte putini sub acest prag.

Am 26 de ani si cateodata tanjesc dupa acea dulce inconstienta ce inseamna copilaria. Copilaria e timpul basmelor, al zanelor si chiar al monstrilor din dulapuri, e perioada cand te joci cu razele de soare si cu ploaia, perioada cand ar trebui, sub ocrotirea parintilor sa poti sa te bucuri de puritatea si sanctitatea vietii, pentru ca acestea vor pierii apoi sub constientizarea intregii realitati.

Lapte acru, Imparate-Imparate, Capra, Ratele si vanatorii, Sotron,De-a va-ti ascunselea iata numai cateva exemple de jocuri pe care viata la oras ne permitea sa le jucam. Nu am fost dintre cei ce au stat foarte mult la tara insa multi imi povestesc cu nostalgie de ceea ce insemnau vacantele de vara petrecute la sat: colindat in sus si-n jos, scaldat, sotii care mai de care. Toate aceste lucruri ar trebui sa faca parte din copilaria unui om deoarece inocenta odata pierduta nu mai revine. Copilaria trebuie sa fie perioada viselor cu ochii deschisi, perioada in care lucrurile sunt simple si totul este posibil, chiar sa gasesti oala cu galbeni de la capatul curcubeului.

Ma uit astazi in jur si vad foarte putin copii carora li se mai permite cu adevarat sa fie copii, si mai trist, care vor si simt nevoia sa fie copii. Astazi copii trebuie de mici sa faca 2-3 limbi straine, informatica, si te miri ce alte cursuri si sporturi care ii tin ocupatii toata ziua pentru ca noi sa putem sta la servici sa ne spetim pentru a le oferim tot ce e mai bun. Ne invartim intr-un cerc vicios...si ne gandim ca daca ii ”indopam” cu o sumedie de cunostinte vor avea un drum mai usor decat al noastru !? Inca de cand se naste copilului din ziua de azi i se traseaza clar primii ani din viata, la ce gradinita trebuie sa mearga, apoi la ce scoala, si apoi liceul si facultatea...si uite asa....perioada cand ar trebui sa se bucure de frumosul existentei este anihilata de pregatirea pentru relitatea vietii de zi cu zi. Chiar credeti ca copii nostri se vor descurca mai bine cu problemele vietii si ca vor fi mai buni din orice punct de vedere daca nu vor apuca sa se bucure de inocenta, inconstienta si visele copilariei?

Alimentam si suntem alimentati de o societate de consum, de o societate concurentiala, de o societate al carei ritm starpeste optimismul, inocenta si credinta, sub toate formele. Acum „se poarta” psihiatrii si super nanny-uri, meditatiii si cluburi pentru copii. Acum in putinul timp liber pe care li-l acordam, in loc sa trimitem copilul afara la joaca cu ceilalti copii il tonem in casa in siguranta, sa isi faca lectiile, sa se joace pe calculator sau sa urmareasca la televizor o gama de programe care mai de care mai nocive. Coplesiti de tot ceea ce inseamna existenta in acest secol XXI, ne luam pe noi insine si totul prea in serios, si e un pacat de moarte, pentru ca astfel ne rapim noua si copiilor nostri o mare parte din bucuria de a trai! E timpul sa lasam copii sa fie copii; sa rada si sa spere cu sufletul curat; sa se bata, sa cada si-apoi cu o sarutare sa se vindece; sa fuga dupa zane-fluturi si printi-broscoi, sa primeasca in dar un inger pazitor in care sa creada si aripi sa zboare increzatori spre cer.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
1 Iunie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.