Sa fim copii!

Macar atat ar trebui sa le oferim copiilor nostri, pentru ca oricum vor creste si incet, incet visele se vor rari si majoritatea se vor stinge, inocenta le va fi furata, si vor incepe sa constientizeze lumea inconjuratoare cu a sa dualitate caracteristica. Nu avem dreptul sa le rapim dreptul ca la un moment dat, la maturitate, sa aiba macar amintirea unei adevarate copilarii, amintire ce ii va ajuta la randul lor sa isi lase copii sa fie copii.

Cu fiecare zi ce trece apar noi si noi probleme, si multi sunt de parere ca e imposibil sa pastrezi viu copilul din tine. Va contrazic. Trebuie in primul rand sa apreciezi copilaria pentru tot ceea ce a insemnat ea, sa iubesti viata, si sa nu uiti niciodata cum ai vazut-o prin ochii copilariei. Eu mi-am trait viata cu bune si rele si o voi face mai departe incercand sa pastrez vie, undeva acolo, amintirea acelei perioade si a tot ceea ce a insemnat.

Am 26 de ani...si imi place sa ma dau in leagan si pe topogan. Iubesc parcurile de distractii si vata pe bat. Iubesc jocul razelor de soare cu primele inmuguriri ale copacilor. Iubesc covorul frunzelor toamna, si sa fac figurine din ghinde si castane. Iubesc mireasma verii si sa fac coronite din flori de camp. Iubesc albul infinit al iernii cu bulgari si trante in nameti, cu sanius sau dat pe punga. Inca imi place sa joc sotron si sa sar la elastic si sa ma joc de-a baba oarba. Imi place sa ies duminica si sa merg in parc sau la iarba verde. Imi impletesc si acum flori in par cand am ocazia. Imi place sa cant si sa dansez pe muzica pe care numai eu o pot auzi.


Un articol de Aryadnna

---