Setari Cookie-uri

Visul

Retraiesc, in fiecare zi, povestea de dragoste pierduta care mi-a schimbat atat de mult viata, viziunea despre lume si sentimente. Revad cu ochii mintii totul, in cele mai mici detalii, noptile noastre de dragoste, plimbarile prin parc, noaptea, lacrimile din ochii lui cand isi inchipuia ca m-ar putea pierde.

Retraiesc, in fiecare zi, povestea de dragoste pierduta care mi-a schimbat atat de mult viata, viziunea despre lume si sentimente. Revad cu ochii mintii totul, in cele mai mici detalii, noptile noastre de dragoste, plimbarile prin parc, noaptea, lacrimile din ochii lui cand isi inchipuia ca m-ar putea pierde.

Inca mai simt ca el este jumatatea mea, asa cum am simtit intotdeauna, ca el va fi tatal copiilor mei, ca vom calatori in toata lumea impreuna, asa cum imi promitea. Inca mai cred ca totul este doar un vis urat din care ar trebui, in orice clipa, sa ma trezesc.

Prin cuvinte ne-am daruit totul unul altuia, toata dragostea pe care si-o pot declara doi oameni; nu exista cuvinte de dragoste pe care sa nu ni le fi spus, dar, la un moment dat, am inceput sa imi doresc mai mult - mi-am dorit ca vorbele sa se transforme in fapte: in mai multe nopti de dragoste, in mai mult timp petrecut impreuna. Si astfel, prin aceasta dorinta fireasca a oricarui om care iubeste, a “inceput sfarsitul”.

Vorbele pe care mi le spusese erau minunate si crezusem in ele cu toata fiinta, dar, aveam sa descopar mai tarziu, erau simple cuvinte, fara nicio sansa de materializare in sufletul lui. Munca, familia, prietenii, hobby-urile, chiar si micile capricii nu imi mai lasau decat un coltisor din sufletul lui si, treptat, chiar si acel coltisor mi-a fost luat.

Mi-am dat seama ca iubirea mea devenise rugatoare, ca il obosea. Si am inceput sa il rog, cu lacrimi in ochi, sa ne indeplinim visele despre care vorbisem atata, iar el se transforma, treptat, intr-un iceberg. Mi-a spus ca isi doreste o pauza, ca mi-am facut prea multe sperante in ceea ce priveste relatia noastra si ca el are nevoie de timp pentru a isi da seama cum este mai bine pentru noi.

Au trecut cateva luni, timp in care am vorbit foarte rar, uneori din initiativa mea, alteori din a lui; uneori imi spunea ca ma iubeste, ca sunt marea lui dragoste, ca are nevoie doar de putin timp, alteori vorbele lui erau reci si stranii, dar eu niciun moment nu mi-am pierdut speranta, niciun moment nu m-am gandit ca vorbele lui ar putea fi o masca. Timpul s-a scurs cumplit de greu, cel mai usor si placut lucru ar fi fost un chin sa il duc la bun sfarsit, atata timp cat gandurile si sufletul meu erau numai la el.

Intr-o zi, dupa multe luni in care am vorbit fara sa ne vedem, incurajata de dragostea pe care spunea ca o mai simte cu putin timp in urma, i-am marturisit ca nu mai rezist fara sa il vad, ca ma topesc de dor. Asa s-a naruit castelul din sperante pe care il construisem cu migala, in sufletul meu, timp de multe luni. Mi-a spus ca nu mai putem fi impreuna, ca acesta este hotararea lui. Am mai gasit doar puterea sa il intreb daca ma mai iubeste.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
6 Iunie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.