Promit ca nu te voi uita!

Aceasta e promisiunea pe care am facut-o abia atunci cand am vazut ca nu il pot uita.

L-am cunoscut intr-un mod banal: eram cu prietenele mele la o plimbare pe principala strada din satucul in care locuiam. Serile acelea de vara erau minunate, racoroase, dominate de un farmec aparte. Cerul era plin de stele, o adiere usoara se juca tandru cu suvitele mele, greierii creau o atmosfera de basm, iar in linistea noptii se auzeau doar glasurile vesele ale unor fete de optsprezece ani care se distrau copios pe seama baietilor cu care se intalneau. Timpul trecea atat de repede!

Ne-am oprit la marginea strazii si ne-am asezat pe iarba proaspata si umeda de roua ce abia se asternea peste toate, pentru a mai povesti cateva intamplari amuzante. Atunci in lumina unui felinar de pe straduta aparu un barbat cu alura puternica, viguroasa, si un chip tandru cu ochi fermecatori. Pentru o clipa am amutit, apoi mi-am revenit si am facut cunostinta. Il chema Alexandru, iar in sat se stia ca e din "familie buna", un viitor politist. Rareori il puteai vedea caci era mai mereu la scoala in alta localitate, insa atunci era vara si era inca in vacanta.

Privirea lui patrunzatoare se atinti cateva clipe asupra mea; mainile incepusera sa-mi tremure si greu imi puteam gasi cuvintele pentru a inchega o conversatie. La sfarsitul intalnirii m-a condus pana in fata portii si a ramas sa ne intalnim seara urmatoare tot "la o plimbare".

Am adormit gandindu-ma la el si parca timpul trecea acum mai greu pana la urmatoare intalnire.
Seara care avea sa urmeze imi crea atat de multe emotii incat imi era greu sa-mi gasesc infatisarea portivita pentru intalnirea cu el, misteriosul si fermecatorul care imi furase orele de somn ale serii anterioare.

Eram o fata simpla, "de la tara", nestiutoare si cu toate acestea destul de isteata. Ma credeam invulnerabila la orice tentativa a vreunui barbat de a-mi insela asteptarile si credeam ca sunt stapana pe sentimentele mele. In seara aceea insa am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare si aripi parca incepeau sa-mi cresca atunci cand Alexandru se apropia de mine. Am crezut ca o sa zbor atunci cand m-a strans in brate, si-a apropiat buzele de urechea mea si mi-a soptit: "Esti frumoasa! Cred ca incep sa ma indragostesc!"As fi vrut ca seara aceea sa nu se mai termine! Ne-am plimbat, nici nu mai stiu pe unde, am vorbit de toate, dar nici nu mai stiu ce, am ras atat de mult, insa nu mai stiu de ce! Oricum nu mai conta. Stiu doar ca m-am simtit atat de bine cum niciodata nu ma mai simtisem!

---