Setari Cookie-uri

Sufletul pereche

Vorbim despre el, expunem teorii si schimbam impresii impreuna cu prietenele, credem ca l-am intalnit, ne bucuram, ne mai si amagim, unele incepem sa credem ca nu exista, cele mai multe continuam sa speram ca il vom intalni.

Vorbim despre el, expunem teorii si schimbam impresii impreuna cu prietenele, credem ca l-am intalnit, ne bucuram, ne mai si amagim, unele incepem sa credem ca nu exista, cele mai multe continuam sa speram ca il vom intalni.

De cate ori inima mi-a tresarit mai tare pentru un barbat, m-am gandit ca el trebuie sa fie alesul, nu se putea altfel. Ma gandeam noaptea la el, faceam scenarii, de cele mai multe ori nici macar nu vorbeam despre el cu prietenele, de teama sa nu spulber minunea prin rostirea ei. Am crezut de mai multe ori ca l-am intalnit, dar de fiecare data s-a dovedit a fi fost doar o alarma falsa. Insa m-am simtit bine, insasi vibratia aceea a sufletului m-a umplut de bucurie.

Poate ca nu suntem capabili sa recunoastem sufletul pereche atunci cand il intalnim. Eu inca nu m-am lamurit asupra acestui concept. Ce inseamna? Ce este el? In general se spune ca sufletul pereche este acel om care ne este predestinat. Adica acel om care ne completeaza, ne face sa ne simtim intregi. Si pe care il recunoastem de prima data, simtim cum ceva mai presus de noi ne uneste, o legatura puternica si indestructibila.

Dar ce inseamna sa fim completati de un alt om, intregiti? Logica imi spune ca acel om vine cu niste calitati care mie imi lipsesc. Desi cei mai multi oameni afirma ca se inteleg foarte bine cu partenerii lor de viata si asta pentru ca seamana atat de bine din multe puncte de vedere, au aceleasi pasiuni, impartasesc aceleasi convingeri, au aceleasi reactii incat ai putea sa crezi ca este vorba despre unul singur. Eu nu spun ca doi oameni care se iubesc trebuie sa fie total diferiti. Nicidecum. Dar nu sunt de acord nici cu aceia care sustin ca partenerii ideali trebuie sa se asemene ca doua picaturi de apa.

Ganditi-va ce s-ar intampla daca ambii parteneri ar fi temperamentali, nervosi. S-ar enerva amandoi si nu ar mai reusi sa comunice, pentru ca niciunul nu ar avea rabdarea necesara si intelegerea pentru izbucnirile de moment ale celuilalt. Si chiar daca apoi ar realiza amandoi ca au gresit, vorbele grele spuse la nervi ar ramane, iar persoanele cu caracter vulcanic, in timpul unei discutii aprinse pot sa ia decizii radicale, asupra carora nu mai revin.

De partea cealalta, nici unirea a doua persoane foarte calme nu mi se pare a fi foarte fericita. Probabil ca la un moment dat ar interveni plictiseala, pentru ca in viata mai avem nevoie si de adrenalina. Trebuie sa existe acele pasiuni comune care sa ii lege si sa ofere forta si trainicie relatiei lor, dar si deosebiri care sa le permita ambilor parteneri sa evolueze si care sa “condimenteze” putin relatia. Din dezbaterile pe aceasta tema am identificat doua tendinte extreme: tendinta “divina” si tendinta “rationala”. Adeptii primei tendinte considera ca partenerul lor perfect este undeva acolo, este ca un dar Dumnezeiesc, si trebuie doar sa astepte sa il intalneasca. O conceptie fatalista: pot sa fac eu orice, daca e sa nu fie el nu este el, iar cand imi va fi dat sa-l intalnesc, il voi intalni oricum. Chiar asa sa fie?
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
14 Decembrie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.