ce te faci cand iubrea dispare dupa 13 ani de casnicie,ai un copil si un sot care este departe

Comentarii pe articolul "Iubirea nu mai locuieste aici"

nico72
Trimis de nico72 la 19 Septembrie 2007, ora 10:57
l-am iubit sincer,pana nu demult;eram numai ptr.casa,serviciu si familie,seara cand ajungeam acasa locul de langa mine era gol,asta se intampla de 5 ani de cand este sotul meu plecat in Italia,vb.la telefon,dar in loc sa primesc vb.bune primeam numai reprosuri si vb.grele;a venit acasa anul acesta de Pasti,iar situatia s-a inrautatit si mai mult:reprosuri si iar reprosuri;deja simteam ca nu mai tin la el stau si ma intreb de ce am ajuns in aceasta sit.din cauza departarii si a reprosurilor sau din cauza lipsei de comunicare;am omis sa va spun,nu mai simteam nici dorinta de a face dragoste cu el;aplecat si sit.a ramas la fel;de cate ori vb.cu el la tel.ma intreba daca vreau sa divortam,eu nu-i spuneam nimic si mereu aceeasi intrebare;a venit si luna august,el spunea ca nu are de ce sa vina acasa ptr.ca nu il mai atrage nimic aici,pana la urma totusi a venit cand eu i-am spus sa vina macar ptr.copil;la insistentele mele am fost plecati in concediu,care numai concediu nu s-a numit:in loc sa simt acel concediu,care il aveam dupa 3 ani de munca,am simtit greutatea loviturii palmelor lui;si-a cerut iertare,dar la cateva zile,ajunsi acasa,iar m-a lovit;intre timp la serviciu un coleg a observat ca numai sunt aceeasi persoana vesela siamabila cu toata lumea si m-a facut sa-mi deschid sufletul in fata lui,eu cea care nu spuneam nimanui ce e in sufletul meu;s-a legat o legatura sufleteasca intre noi fara sa-mi dau seama;de atunci am inceput sa ne povestim tot ce avem pe suflet;nu v-am spus,dar si colegul meu este casatorit de 11 ani si dupa cate am vazut eu nici el nu se intelege bine cu sotia lui;ne trimitem msj.si vb.de incurajare,dar eu ma simt vinovata de toate aceste lucruri si cel mai tare ca am inceput sa tin la el;sotul meu acum ma suna si imi spune ca ii pare rau de cele intamplate si ca nu vrea sa ne despartim,dar eu nu mai simt nimic ptr.el si ma simt vinovata ptr.asta si ptr.faptul ca as putea sa-i fac rau copilului meu,fapt care ma doare cel mai tare;cred ca deja v-am plictisit,dar in situatia mea cred ca sunt multe femei,care din cauza conditiilor bune care ni le ofera societatea in care traim,intampina si ele aceleasi probleme ca si mine;va multumesc ca m-ati ascultat
 
Trimis de la 19 Septembrie 2007, ora 11:49
eu nu inteleg treaba asta cu plecatu' in afara pt nu stiu cati ani..sa muncesti si sa aduci bani acasa...se dau si pe la tv cazuri din astea..parinti care pleaca si isi lasa copiii mici singuri sau in grija bunicilor batrani si bolnavi:(e trist ca un parinte isi abandoneaza astfel copilul cu un pretext nobil,dar destul de ieftin.la fel se intampla si intr-o casnicie..se numeste abandon.eu asa vad lucrurile.sunt cupluri care au probleme si unul din parteneri se simte neglijat chiar si cu celalalt aproape.dar cand sunt despartiti de sute de kilometri ce sa mai zica?si in plus,din cate spui tu,barbatul tau nu e chiar usa de biserica,te-a lovit-lucru inacceptabil-si efectiv te neglijeaza.eu nu cumpar'teoria'asta ca vezi domne'ma duc in strainatate sa muncesc 5 ani sau mai mult pt ca familia mea sa aiba tot ce are nevoie.nici in afara cainii nu alearga cu covrigi in coada cum cred multi,iar banii nu sunt totul pe lumea asta!referitor la barbatul insurat la care ai inceput sa tii....parerea mea este sa ai foarte mare grija.el a fost cum se zice'persoana potrivita la locul potrivit'poate el a aparut ca un salvator,dar nu mai cumpara si tu povesti gen'ma inteleg foarte prost cu sotia,nu ma intelege'.un om oricat de rau ar fi nu merita sa fie inselat,indiferent de situatie!fidelitatea presupune in primul rand respect de sine si apoi respect pt partener!cred ca nu o sa ma satur niciodata sa spun/scriu asta:P
 
rburlaro
Trimis de rburlaro la 19 Septembrie 2007, ora 11:51
Divorteaza urgent. Oricum sotul tau e musafir pt. copil. Nu poti incepe ceva nou pana nu termini ceva vechi. Ceva nou nu inseamna neaparat colegul cu care vb. acum. El nu va divorta niciodata de nevasta, fii sigura. Cauta-ti pe altcineva, esti inca tanara.
 
SILVIAVLAD
Trimis de SILVIAVLAD la 19 Septembrie 2007, ora 13:01
draga nico..nu-ti fa viata si mai grea cu relatia de la serviciu...este paiul de care te agati tu,in disperarea ta...iti vei creea si la serviciu viata imposibil de suportat cand se va auzi ca tu faci infern din viata aia de cuplu,asa cum e ea...la fel se plange si sotul tau "la alte mese"...ca nu se intelege cu tine,ca esti imposibila...ca el munceste prea mult departe de casa..pentru tine...etc,etc...asta este clasic pentru barbatii porniti in aventuri extraconjugale..iar dupa ce ii va trece interesul ...vei ramane si mai seaca sufleteste decat esti..rezolva-ti problema de familie si nu renunta la sufletul tau..nu ti-l strica cu relatii ocazionale doar asa ca tu crezi acum ca ti-ai gasit pe cineva care te intelege..."cuceritorii de duzina" isi aleg subiecti din victime...iar tu esti o victima a mariajului tau .acum...hai,aer in piept,fruntea sus..si declanseaza "razbelu' " cu sotul tau...caita-ti prin suflet daca mai ai ceva pentru el..daca nu..."fuga la divort" si nu uita ca dupa o iubire mare pierduta vine una si mai mare. fiti sanatosi si tu si copilul...!! o zi buna !
 
marianarascanu
Trimis de marianarascanu la 20 Septembrie 2007, ora 22:57
Daca e chiar asa cum spui este clar ca nu va mai iubiti,chiar daca nu-ti vine sa crezi.Este greu sa te rupi de el dar o data ce vei divorta vei vedea ca poti sa te descurci si singura cu copilul tau.Este greu primul pas ca apoi toate vin de la sine.Nu cred ca trebuie sa-ti faci griji ptr copil ca daca sotul tau il iubeste poate sa aiba grija sa nu rupa legatura cu copilul.El isi poate arata afectiunea fata de copil chiar daca nu veti fi casatoriti.
Mai ai grija si de tine si mai ales de sufletul tau.Sunt prea multi kilometri intre voi(atat fizici cat si sentimentali)pentru a mai putea sa refaci ceva din fosta dragoste.Rupe-o!succes!
 
kamerika
Trimis de kamerika la 22 Septembrie 2007, ora 13:01
situatia mea este asemanatoare, noi sıntem casatoriti de 16 ani, avem o fetita de 13 ani ši relatia noastra este indiferenta ši rece. cam la perioade de 3 ani avem crize familiale ın care eu doresc sa divortez dar ma gındesc la copil ši renunt de fiecare data, nu vreau sa-mi reprošeze mai tırzıu ca am lasat-o fara tata.
ši tot aša v-a merge ši ın continuare???
 
Trimis de la 22 Septembrie 2007, ora 15:15
Of Doamne...am crezut ca numai la mine merge rau..Noi suntem casatoriti de 4 ani..e foarte putin..suntem insa impreuna de 7 ani,aveam 16 ani cind ne-am cunoscut..nu stiu cum gindeam atunci?caci astazi nu as mai face aceeasi greseala.Avem un copil de 3 ani...daca ne-am desparti, el ar fi singurul care ar avea de suferit.La noi a ramas respectul,suntem cei mai buni prieteni si parinti..dar nu si un cuplu fericit.Simt ca nu o sa mai dureze mult..unul din nou..trebuie sa faca primul pas.
 
anigusatu
Trimis de anigusatu la 22 Septembrie 2007, ora 17:18
fetelor grija pentru copil/copii este o dovada ca sunteti capabile sa oferiti iubire. De ce sa nu si primiti pe masura? Credeti ca sacrificiul de a fi singura in doi o sa vi-l aprecieze copilul/copiii cand o/ro fi mare/mari? eu zic sa va indreptati atentia si spre voi insiva pentru ca viata este atat de scurta incat merita sa fie traita la maximum.
In adolescenta mea am avut o profesoara de desen, o mare femeie, care tocmai din dragoste pentru copil nu a mai stat cu grobianul la usa ( copiii sunt f. sensibili cand sunt mici si nu trebuie sa asiste la certuri sau chiar mai rau)si care avea o expresie pe cinste. "pentru un carnat nu trebui sa iau tot porcul". Poate nu este valabil pentru toti insa sper macar sa va fac sa suradeti afirmativ
 
Trimis de la 22 Septembrie 2007, ora 21:45
Draga Nico,e atat de usor sa judeci din exterior!Eu sunt de 13 ani cu sotul meu si de 10 suntem casatoriti , nu am foarte multe sa-i reprosez si cu toate acestea eu simt ca traiesc aceeasi singuratate in doi.Am un baiat de 8 ani si mereu ma gandesc la el, caci eu am crescut fara tata si nu e cea mai fericita varianta.Insa inainte de toate considera ca atunci cand iubirea moare intre cei doi parteneri( soti) e mai bine sa aleaga acea cale favorabila amandurora! Esti tanara , trebuie sa fii iubita si sa iubesti...la sfaturi toata lumea se pricepe dar pana la urma viata e numai a ta ! Roaga-te la Dumnezeu sa-ti deschida calea pe care trebuie sa mergi, caci toate-s cu voia Lui !Multa sanatate tie si copilului tau!
 
ancadetesan
Trimis de ancadetesan la 23 Septembrie 2007, ora 17:21
eu nu am inteles niciodata cum o persoana care te iubeste, cu care ai trait atatea ani sa te bata. Daca ti-a dat o palma e clar k o sa o repete. Desparte-te de el pentru ca asa e mai bine si pentru copilul tau. E cumplit k un copil sa simta raceala dintre parinti, sa asiste la certuri sau chiar batai. O sa ramana traumatizat. Cu timpul o sa inteleaga
 
olly25
Trimis de olly25 la 26 Septembrie 2007, ora 12:14
ma aflu in aceeasi ipostaza..numai ca la mine e muuuulltt mai grav...traies o poveste de cosmar..nu am cu cine ma sfatui ,nu are cine ma invata...am nevoie de ajutor...am un baietel de 2 ani si sunt singura caci sotul meu e foarte"ocupat"si...totusi eu am ramas in umbra lui...il astept,oare de ce?nu pot lua o hotarare..nu vreau sa-l fac sa sufere...cu toate ca merita...el nu s-a gandit la mine cand a facut raul....incerc sa-mi incarc fortele si sa calc pe drumul cel bun...as vrea sa dau divort,dar cum?daca nu ma intelege?...stiu ca nu o sa ma inteleaga....ajutati-ma!!!
 
lief
Trimis de lief la 26 Septembrie 2007, ora 17:09
nu stiu cum poti fi atata de ....ma abtin sa faci un copil,care la 2 ani sa nu mai vrea tatal sa-l vada-oare nu vedeti dinainte cu e barbatul ala??nu cred ca nu stiati,nu vroiati sa recunoasteti-pacat de copil
 
rburlaro
Trimis de rburlaro la 26 Septembrie 2007, ora 17:34
Nu conteaza daca EL intelege sau nu.Nu mai cauta aprobarea lui in tot ceeea ce faci. Daca ai si tu un venit decent,plus pensia alimentara de la sot, da-i drumul la divort, dar numai dupa ce ai avut o discutie serioasa cu el in care sa-i spui f. clar ceea ce simti, fara reprosuri si invective. Daca el nu intelege ceea ce ai TU nevoie, salutare si noroc. Pentru copil si asa tatal e mai mult absent, asa ca starea ta civila nu o sa-l afecteze prea mult. Incearca
 
Trimis de la 26 Septembrie 2007, ora 23:48
Copii au nevoie de o familie,caldura familiei..iubire ..stabilitate.
Depinde de atmosfera care este in familie..daca e un barbat care nu-si da interesul..macar pentru copii sa evite certurile sau sa evite sa loveasca sotia..etc...intr-un astfel de caz copii nu au nevoie de un tata asa..mai bine fara..
 
dhellya
Trimis de dhellya la 27 Septembrie 2007, ora 07:38
Nu e chiar asa lief, al meu si-a dat arama pe fata cand avea baiatul tot 2 ani, inainte de asta a fost sotul perfect, prietenul perfect etc...Cand am aflat ca ma inseala am crezut ca mor...refuzam sa cred, el nu putea fi asa, el nu putea sa fie ca tot restul barbatilor...el trebuia sa fie perfect pt tot restul vietii lui...si uite ca n-a fost, a picat!L-am iertat si m-am intors inapoi doar pt ca stiam cum poate fi, cati ani de miere am avut cu el...daca n-ar fi fost un om atat de deosebit nu m-as fi intors niciodata!Crezi ca macar o clipa din tot timpul asta am banuit ca ma poate insela?Il rugam dupa ce am aflat, il imploram sa ma minta, sa-mi spuna ca nu-i adevarat, sa faca ceva sa-mi ia durerea....Offf
 
olly25
Trimis de olly25 la 27 Septembrie 2007, ora 15:02
stiu ce ganditi voi...nu am fost eu de vina,va rog sa ma intelegeti...cand ne-am cunoscut totul era perfect,dar...asta e,daca nici macar baiatul lui nu l-a putut schimba,eu sincer simt ca numai am puteri...si nu m-ar intelege...sa stie ca eu numai vreau viata cu el,imi traieste el viata mea,eu sunt nimeni..nu am nimic decat copilul...nu am un job..nu am o scoala..si inca sunt tanara...am 25 de ani si sunt studenta..simt ca sunt pe drumul cel bun..numai ca atunci cand o sa vina acasa langa noi..o sa-mi stice orice vis...vreau viata mea!!!
 
lief
Trimis de lief la 28 Septembrie 2007, ora 09:39
aoleu,dhellya,chiar asa se vad barbatii cu fata lor adevarata dupa mult timp??cum naiba sa mai stim care e bun atunci ?
 
dhellya
Trimis de dhellya la 28 Septembrie 2007, ora 10:46
E o loterie...atarna greu in favoarea sau defavoarea lui faptele de dinnainte de..."shimbarea la fata":))).Cel putin la mine a cantarit mult asta...Vb aia 15 ani de miere si 2 luni de fiere...Sper ca urmatoarea tentativa sa fie tot peste 15 ani, nu indraznesc sa sper ca nu va mai fi o alta tentativa, ar fi prea mult!!!Poate pe vremea aia n-o sa-mi mai pese atat de mult, stiu eu...?Voi avea 45 si copilul mare..sper...
 
nico72
Trimis de nico72 la 28 Septembrie 2007, ora 15:03
sincer,nu stiu ce sa fac toata lumea imi spune sa ma gandesc la copil,nu ca mi-ar fi frica de singuratate,de 5 ani tot singura sunt,dar ma gandesc ca daca as divorta copilul meu ar ramane fara casa si fara tata;toata lumea imi spune sa ma gandesc bine,dar la ce sa ma gandesc daca eu nu il mai iubesc?
 
lief
Trimis de lief la 28 Septembrie 2007, ora 15:55
atunci nico,dar nu il mai iubesti si este departe ,ai putea sa cauti pe altcineva,sau sa cauti casa,sa gasesti o varianta,ceva...presupun ca daca zice ca nu il mai atrage nimic acasa,si ca nu prea vrea nici el sa vina,poti sa te uiti dupa alti barbati,din punctul meu de vedere oricum nu as iubi un barbat care sa-mi spuna asta!macar ai avea un ajutor ,daca ai cunoaste pe cineva,si cauta unde sa te muti,inainte de a te desparti de el
 
lief
Trimis de lief la 28 Septembrie 2007, ora 15:56
la cat de grosolan se poarta,ca da in tine...merita sa iti faci planul cum sa-l parasesti,nu crezi?
 
lief
Trimis de lief la 28 Septembrie 2007, ora 15:58
dhellya,,nu vreau sa fiu rea,dar esti sigura ca a fost prima data cand ai aflat??adica sa nu devina o obisnuinta lucrul asta-macar bine ca se poarta frumos in rest,asta conteaza mai mult parerea mea,decat unu care zice ca nu te inseala,ca e sincer,dar te bate si nu ajuta cu nimic la treburile casei..asta ca sa alegem varianta cea mai putin rea din ele
 
olly25
Trimis de olly25 la 28 Septembrie 2007, ora 17:03
mereu ma gandesc la asta,daca ma despart de el...copilul meu nu o sa aiba tata,o casa...m-ar judeca?...oricum nu sunt apreciata nici o secunda la cate sacrificii fac ca sa mentin aceasta casnicie...eu inca mai sper sa se skimbe...dar toata lumea imi zice ca daca nu s-a skimbat pana acuma,mai ales ca are si un copil..nu o sa o faca never..si asta imi da de gandit..eu mi-am facut viata mea,muncesc,fac o scoala,ma dedic toata pentru copilul meu...dar simt totusi ca-mi lipseste ceva...el!!!si el n-o sa mai fie cum a fost odata...atunci?!o sa fie un alt "el"?nu ma pot gandi la asta...nu cred ca as putea..sunt singura de prea mult timp ca sa-mi doresc acuma un "el"nou...inca nu...
 
nico72
Trimis de nico72 la 28 Septembrie 2007, ora 17:29
el sustine totusi cu tarie ca ma iubeste chiar daca eu nu il mai iubesc pe el si ca toate s-au intamplat din cauza mea,oare asa sa fie?ma gandesc sa nu fie asa din cauza ca ma inteleg bine cu acel coleg"si draga olly25 si eu mi-am sacrificat 5 ani,am stat singura si la o adica tot am fost o sotie rea si o mama rea

 
Trimis de la 29 Septembrie 2007, ora 07:20
Buna ,din nou ! Stii cum e , daca am asculta povestea de la sotul tau poate i-am da dreptate lui ...noi o stim de la tine si suntem , mai toate in asentimentul tau , repet ce iti scrisesem acum cateva zile , draga Nico, esti singura in masura sa i-a o hotarare buna pentru tine , pentru voi! Din toata inima-ti doresc numai bine!(daca vrei sa vb putem conversa mai mult pe messenger la gabitza_g13
 
dhellya
Trimis de dhellya la 30 Septembrie 2007, ora 08:34
Da, lief a fost prima oara cand a facut-o...asa cum l-am simtit atunci l-as mai fi simtit si-n alte situatii daca ar mai fi fost....Macar acum stiu cum se comporta cand inseala :))))trista consolare, ce-i drept!!!Sper ca si-a dat seama cat rau poate face o chestie de genul asta...Stiu sigur ca si-a dat seama de aia-mi permit sa sper ca nu se va mai intampla!
 
olly25
Trimis de olly25 la 30 Septembrie 2007, ora 10:43
pai tocmai asta voiam sa spun nico...ne sacrificam,dar nu suntem apreciate nici o secunda...oare merita,stam in umbra lor,a sotilor,iar ei sunt cei mai mandri ca au sotii fidele si devreme acasa...ignoranta totala,parerea mea!
 
dhellya
Trimis de dhellya la 01 Octombrie 2007, ora 09:30
Nu neaparat ca nu suntem apreciate...poate suntem dar nu ne-o spun ca sa nu ni se urce la cap :))))
 
lief
Trimis de lief la 01 Octombrie 2007, ora 10:54
dhellya,te-ai impacat cu el,nu-i asa ?
 
lief
Trimis de lief la 01 Octombrie 2007, ora 10:55
mie nu-mi surade faptul ca la 45 ani nu va mai conta daca ma inseala!din contra,eu vreau sa am pe cineva alaturi la varsta aia,nju unul care nu ma iubeste incat sa dispara cu prima pustoaica de 20 ani
 
dhellya
Trimis de dhellya la 01 Octombrie 2007, ora 12:39
Da, m-am impacat...ha...crezi ca mie imi surade perspectiva de-a ma insela din nou chiar daca o va mai face la 45 de ani?Nicidecum, dar sper ca daca tot o s-o mai faca sa fie peste inca multi, multi ani...nu-mi permit sa sper ca n-o s-o mai faca deloc...am mai sperat o data si cand s-a intamplat...am cazut din al x-lea cer!
 
nico72
Trimis de nico72 la 01 Octombrie 2007, ora 17:25
dragele mele,aseara la ora 1.00,vb.cu sotul meu;am avut iar o discutie aprinsa;i-am spus ca doar copilul ne mai leaga si din aceasta cauza nu vreau sa dau divort ca sa nu sufere copilul;el imi tot spune ca acesta este un pretext;de ce nu da el divort si ma preseaza atata pe mine?sunt innebunita,a indraznit chiar sa-mi ceara sa renunt la copil in favoarea lui;nu stiu ce sa mai cred,parca se joaca psihologic cu mine si eu nu stiu daca nu am sa clachez
 
olly25
Trimis de olly25 la 01 Octombrie 2007, ora 19:52
draga nico,nu-ti stiu exact situatia ,dar in principiu cred ca este aceeasi ca si a mea...din cate am citit din ce-ai relatat...asa e...viata asta,conditiile care ne sunt oferite,dar fericirea unde e?!de aceea trebuie luata o hotarare in doi,asta depinde cum e sotul tau,cat de intelegator ar fi,dar dupa cum se pare deja are pretentii la copilasul tau,care banuiesc ca TU l-ai crescut...de aceea draga mea,fii tare pentru copil si incearca sa te mentii pe pozitie,caci barbatul cand simte ca femeia e un picut mai slaba decat el,profita,si greu mai faci fatza...daca tu crezi ca se merita sa faci pasul asta in viata,fa-l..nu evita o secunda..merita sa-ti traiesti viata..caci doar una ai!!!fii fericita,traieste clipa!
 
lief
Trimis de lief la 03 Octombrie 2007, ora 10:28
asa e ,simte slabiciunea!si pe deasupra o mai fi si orgoliul,aidca cum sa -l lasi tu pe el,o mai fi si posesiv,cred ca e nervos !trebuie sa te hotarasti la ceva si sa urmezi ce ai hotarat ,nu tine cont de jocurile lui -daca nu vrea sa divorteze,impune-i reguli din start,si da-i o sansa,daca o da in bara ,stii ce faci macar-de asta depinde insa si daca mai tii sau nu la el,de fapt conteaza cred (cum e si normal) pt tine daca el iti mai dovedeste ca tine la tine- daca nu e de acord cu divortu,intreaba-l ce vrea atunci,si daca vrea sa fiti impreuna in continuare,impune-te