Iubirea este un sentiment de care nu trebuie sa ne fie rusine, iubim si atat si cand este sa fie nimic nu mai conteaza......
Trimis de MayFlower la 04 Octombrie 2006, ora 09:37
Cand este sa fie ... dar cand NU este sa fie? La un moment-dat te saturi sa tot plangi , sa dai dintr-un esec sentimental in altul ... In fine ... e mult prea complex .. cel putin pentru mine,inca nu am reusit sa inteleg anumite chestii ... Un lucru e cert ... prefer sa iubesc si sa sufar , mai devreme sau mai tarziu .. decat sa nu iubesc deloc , sa nu sufar deloc ... si sa trec prin viata ca ratza prin balta ...Macar simt ca TRAIESC. Am incercat sa nu mai iubesc , nu mai lasam pe nimeni sa se apropie de mine ... dar va asigur ca singuratatea doare de 2 ori mai tare decat un esec sentimental. Cine spune ca e mai bine singur , se minte singur.
Trimis de MayFlower la 04 Octombrie 2006, ora 09:38
Valentina - tu esti o norocoasa. :)
Trimis de lauraPetrom la 04 Octombrie 2006, ora 09:47
si eu iubesc cum nu credeam vreodata ca as putea si pe langa fericirea enorma pe care o simt uneori mai e si tristete,dar din cauza dorului,nu din alta cauza! oricum se compenseaza si se merita sa iubesti cu toata inima! orice ar fii ! va pup
SI EU IUBESC POATE FOARTE MULT SI AM AVUT PARTE DE FOARTE MULTE LACRIMI SI OCHI FOARTE UMFLATI PANA ACUM IN ACEASTA RELATIE DAR CLIPELE DE FERICIRE IMPREUNA APROAPE CA STERG TOT RAUL
Trimis de druscuta la 04 Octombrie 2006, ora 12:21
eu cred ca sa iubesti PREA MULT nu poti decat o singura data in viata. si ca de o iubire atat de completa, de profunda si de altruista nu poti sa fi in stare decat o singura data.sigur ca poti sa mai iubesti, dar niciodata la fel. este exact ca si cand (si nu stiu daca este asta cel mai bun exemplu) mergi prima data la mare: este incitant, extraordinar, unic, etc. dupa aceea poti sa mai mergi la mare chiar si pe cele mai exotice litoraluri si chiar daca vei fi incantata si chiar fericita, niciodata nu vei mai avea acelasi sentiment pe care l-ai avut prima data. la fel si in iubire o singura data poti sa iubesti prea mult, dupa aceea vei iubi doar mult, foarte mult, extraordinar de mult dar niciodata PREA MULT. cel puti asa vad eu lucrurile. va doresc la toate ca atunci cand ve-ti gasi cineva pe care-l veti iubi prea mult, sa ramaneti cu acea persoana tot restul vietii si sa fiti fericite, pt ca nu veti mai simti niciodata la fel.
Trimis de la 04 Octombrie 2006, ora 14:03
durscuta, tot timpul ar trebui sa ai impresia ca iubesti prea mult, mergand pe principiul iubirii biblice, in care dai totul si nu pretinzi nimic in schimb. Daca este iubire, asa trebuie sa arate, daca nu ... atunci e altceva. Fiecare iubire e diferita in felul ei, deci nu poate sa semene cu altceva, iar asta nu cred ca implica grade de comparatie ...
Stiu cum este sa iubesti PREA MULT... si... PREA TARZIU... Daca aceasta dragoste absoluta vine dupa ce te-ai casatorit si ai un copil? Voi ce ati face? Va spun ce am facut eu: am parasit totul, am distrus totul... pentru EL... EL, care era casatorit la randul lui, si avea un copil, ca mine... Ce s-a intamplat dupa? EU am ramas singura... EL... cu familia lui. Si stiti cel e cel mai ironic?! EU il iubesc in continuare... ca si cum ar fi facut acelasi sacrificiu ca si mine. Catalogati drept "prostie" iubirea mea?!... Poate aveti dreptate...
Trimis de MayFlower la 04 Octombrie 2006, ora 15:11
Daciana ... cine a zis ca "dragostea e oarba" nu a zis degeaba. Nu vreau s-o dau in clisee,dar cam asa este. Tu ai riscat. Ca nu ai castigat,asta e partea a doua. Dar daca nu riscai , nu aveai de unde sa afli ce se va intampla.Tu macar ai avut CURAJ. Sper doar sa nu iti para rau. Viata merge inainte. Ai spus ca il iubesti in continuare ... sa inteleg ca inca mai ai o legatura cu el?
Trimis de la 04 Octombrie 2006, ora 15:41
Daciana... nu trebuia sa faci pt EL... ci pt tine... nu exista garantii pt nimic, putea sa se desparta si el, iar relatia cu tine sa se termine intr-un an... din varii motive... motivatia din spatele actiunilor tale tb sa fii TU... sa te poti tine pe picioare singurica... si apoi va fi ok :)
Trimis de druscuta la 04 Octombrie 2006, ora 16:33
madalinutza:principiul iubirii biblice nu se aplica in realitate. si spune-mi tu mie, intr-o relatie cati iubesc fara sa astepte nimic in schimb? pana si parintii asteapta ceva in schimb de la proprii copii pt dragostea si grija pe care le-o poarta.ce-am scris mai sus este felul in care vad eu lucrurile. exista mai multe feluri de iubire si de aceea exista si grade de comparatie.
Trimis de druscuta la 04 Octombrie 2006, ora 16:35
p.s. " sa ai impresia ca iubesti prea mult" sau chiar sa iubesti prea mult nu e acelasi lucru.
IUBIREA...nu are margini...nu se poate descrie in cuvinte ...sii intotdeauna femeia pune mai mult suflet intr-o relatie...ca asa e ea...am iubit enorm si mai iubesc i-am dovedit-o in fiecare minut...dar dupa o cearat groaznica...am inteles ca e mai bine sa o las mai moale ca si-o ia in cap...asa sunt barbatii copii greu se maturizeaza...asa ca acum nu-i mai arat ca-l iubesc decat la vreun eveniment...nopti nedormite...ochi umflati...de plans...toate acestea sunt la femeile care iubesc prea mult...dar sa stiti ca nimic nu se compara cu clipele de bucurie pe care uneori uitam sa le apreciem si cerem mai mult ...dar poate nu mai primim...e un subiect complex si multe cuvinte sunt de prisos...sa fiti iubite fetelor!!
Trimis de rga2000ro la 04 Octombrie 2006, ora 17:39
Daciana, stai linistita (daca pot spune asa) nu esti singura in aceasta situatie. Trebuie sa privesti cu multa incredere in viitor! Eu asa am facut, dupa multe lacrimi si nopti albe, iar in final Dumnezeu s-a indurat si am gasit un OM adevarat! Iti doresc din inima acelasi lucru, dar important este sa RUPI TOTAL ORICE RELATIE CU TRECUTUL! Altfel mereu o sa te traga inapoi si nu vei reusi sa mergi inainte! Succes!
iubirea e un sentiment frumos cum nimeni nu isi poate imagina,cine nu a cunoscut cu adevarat iubirea nu poate vb pt ca sunt sentimente de nedescris,iar daca am plans pana acum am plans tot din cauza mea ori am gresit eu ori imi imaginez lucruri care nu sunt adevarate,dar pana acum 2 ani am suferit pt ca eu m-am pacalit singura si as vb mult despre dragoste mult de tot pt ca sunt multe de spus dar va las sa descoperiti singure cum e sa fii indragostita eu sunt si voi fii pt ca am pe cineva care vrea sa ma faca fericita si de multe ori imi vine sa tip de fericita sa stie toata lumea ca eu sunt fericita.va multumesc,si va sfatuies sa vedeti cat de bine e sa te simti impacata cu tine ca ai facut tot posibilul sa te faci fericita,dar regula nr.unu e sa il faci pe cel de langa tine fericit si vei fii si tu fericita.
Trimis de la 05 Octombrie 2006, ora 00:57
valentina, draga mea, eu am mers 14 ani urman aceasta regula...si am reusit , in sfarsit...l/am facut fericit pt ca a ajuns un om cu cariera, familie, copii, bani, bine facut, nici o grija acasa...dar eu nu am fost fericita pt ca fericirea lui i/a dat/o alteia
Trimis de monic_monic la 05 Octombrie 2006, ora 06:48
am o prietena, care mi-e foarte draga de altfel, dar....cand vine vorba de barbati e dezastru, pe langa ca le-a pus la toti emblema in frunte si-i arunca in acelasi cazan al iadului, nu ai dreptul sa fii nici tu fericita in preajma ei, cel putin nu fericita din cauza unui barbat. reuseste sa te dezarmeze intr-un mod fara echivoc. eu personal sunt tare dezamagita de ea si nu stiu ce sa fac sa-i schimb asa macar cu un procent conceptiile.....nu mai pot sa-i povestesc nimic despre fluturasii ce-mi trec prin stomac ca-mi taie craca automat....asa ca stau si ma bucur in tacere de iubirile mele si din pacate stiti si voi cum e cand te indragostesti, iti vine sa scrii pe toi peretii si ti se pare normal sa impartasesti cuiva bucuria pe care o simti, ei bine eu nu pot!
Trimis de floricutza la 05 Octombrie 2006, ora 07:28
ce te faci cand iubesti mult prea mult..?este foarte important sa daruiesti iubire..sa oferi ce e mai bun si sa iti doresti sa petreci tot timpul alaturi de cel p care il iubesti dar..tind sa cred ca eu una sufar de o obsesie..am o relatie de 2 ani si de cava timp bun nu mai sunt om..ma rog,situatia e mai complicata dar asta nu ma justifica in totalitate pt comportamentul meu..simt ca nu mai am aer ..nu mai pot manca sau dormi fara el..intradevar..stiuca si el ma iubeste si imi intelege atitudinea posesiva,gelozia si crizele mele..darma gand ca nu e bine..pt mine mai ales,,ma umflu de plans din orice..nu suport sa iasa cu prietenii la bere..nicidecum sa aud de alte iesiri nocturne..parca traiesc pentru el si nu cu el..iomi dau seama ca ar trebui sa ma temperez..sa imi schimb atitudinea dar nu pot..si chiar daca faca asta in fata lui,ma inchid in casa si plang pana nu mai pot..cred totusi ca am ajuns asa pt ca si el e ff posesiv si gelos..nu mai stiu..mai nou..aseara am cazut intr-o depresie de nu mai stiu de capul meu doar dintr-o cearta aiurea..am incercat sa nu iubesc cu atata intensitate..dar nu e la fel,simt ca dc nu mor fara persoana respectiva degeaba o mai am langa mine
altceva..nu exista intelegere perfecta si iubire ca un sentiment de nedescis..aiurea..cine zice asta supraevalueaza relatia in care se afla..plangi,te bucuri,razi,esti trista..sa nu imi spuna mie cineva ca nu a plans odata macar pt iubitul ei..ce sa zic..ma tot gandesc la solutii sa imi fie bine sa nu ma mai stresez atata pt nimic,sper totusi sa nu mai fiu asa..iubirea e o boala pt mine..
Trimis de adymacsut la 05 Octombrie 2006, ora 10:27
Daca dragoste nu e nimic nu e... dar oare suntem capabili sa iubim cu adevarat?!De multe ori dragostea pare doar o iluzie ... e prea multa suferinta in iubirea descrisa aici.
Trimis de gwendolin la 05 Octombrie 2006, ora 12:52
Daciana, ce trebuie sa fie in sufletul tau! Ai lasat cioara din mana pe vrabia de pe gard! Normal ca el a ramas cu familia, asa cum fac 99% dintre barbati. Ei sunt mai hotarati in privinta asta si au coloana vertebrala... Noi suntem mai slabe si incercam singure sa ne amagim ca suntem mai importante decat familia lui. Dar, in sufeltul unui tata, copilul/ copiii lui sunt cei mai importanti. Cine s-ar putea compara cu micul lui print sau mica lui printesa de acasa? Cam toti barbatii sunt indragostiti macar de copiii lor, daca nu si de sotii. In marea majoritate a cazurilor, isi iubesc si sotia si vor doar un divertisment. L-am intrebat o data pe un prieten: de ce isi inseala barbatii nevestele? Stii ce mi-a zis: tu daca mananci in fiecare zi friptura, nu ti-e pofta din cand in cand si de o sarma? Si cred ca are dreptate, de multe ori amanta este doar o "sarma" pe care Domnul o pofteste, dar asta nu inseamna ca in sufletul lui nu ramane dedicat familiei si celei careia i-a promis ca o va ocroti... Barbatii sunt in esenta niste cavaleri...
Vreau sa va multumesc voua, tuturor, pentru incurajari... Din pacate, am ajuns sa nu mai simt NIMIC... decat ceva... ca o gaura in cap... divortul si lipsa banilor ca un lat in jurul gatului... si cam atat. Sfatul meu (de parca as fi persoana recomandata sa dea sfaturi!) este: evitati sa ajungeti ca mine. Plangeti, tipati, urlati, fiti disperate... fiindca orice e mai bine decat acest vid. Imi dau seama vag ca poate, intr-un an si jumatate cu el, am fost fericita cat sa-mi ajunga pentru o viata intreaga. Asa ca sustin in continuare: IUBITI CA SI CUM NU VETI AVEA DE SUFERIT... dar nu va inselati singure! Eu acolo am gresit...
Daciana, observ ca totusi ai un mic regret fata de decizia luata!Dar, dupa mine, doar moartea nu are solutie, de ce nu inerci sa repari totul?Cu toate ca ai divortat, ca ai avut o aventura nu cred ca nu mai simti nimic pentru cel care ti-a fost sot!Poate ca ar fi mai bine sa revizuiesti ceea ce-ai facut, sa te linistesti si sa faci ceea ce e corect : pentru tine si copii tai in primul rand! Si nu uita ceva : cel ce-si cladeste fericirea pe nefericirea altora niciodata nu va putea fi cu adevarat fericit!
Poate ca totusi perechea ta este fostul sot, iar cineva acolo sus nu permite ca un altul sa-i ia locul...zic si eu, mai gandestete....
Trimis de adymacsut la 05 Octombrie 2006, ora 17:26
Am vazut ca multi barbati casatoriti spun ca au neintelegeri cu sotia,ca sunt in divort sau pur si simplu spun ca nu sunt casatoriti.Cred ca societatea este prea ingaduitoare cu barbatii casatoriti care au aventuri.De obicei sunt barbati trecuti de prima tinerete care... simt nevoia de a-si incerca puterea de seductie pe fete mai tinere si mai naivi.Nu cred ca asemenea barbati iubesc cu adevarat... ei oscileza intre sotie si amanta... si de fapt vor sa impace capra si varza.
Nimik nu este mai frumos in viata decat placerea de a iubi si de a ti se raspunde pe masura. Asa cum Dumnezeu a sacrificat Fiul pt noi,asa si noi trebuie sa iubim cu pasiune si sa suferim la fel de mult atunci cand o pierdem.
Nu am vrut sa-mi cladesc fericirea pe nefericirea altora... Sotia lui a aflat adevarul de la sotul meu in cele din urma si m-a sunat, mi-a spus "Zi-mi ca e adevarat si maine inaintez divortul". I-am raspuns ca nu e adevarat,ca, intr-adevar, eu m-am indragostit de el, dar el nu a raspuns "avansurilor" mele niciodata, ca intre noi nu s-a intamplat nimic, niciodata... desi nu mai aveam nimic de pierdut. N-am putut sa-i spun... pur si simplu. Iar in privinta sotului meu... prima data cand m-a atins acest om mi-am dat seama ca pornesc pe un drum fara intoarcere...
Trimis de adymacsut la 06 Octombrie 2006, ora 20:23
Sper sa va gasiti linistea.
Daca aveti rabdare veti gasi si dragostea adevarata.Eu nu-mi permit sa va judec... ca sunt doar un om supus greselii.
Sa fiti iubita!
pt hapyymis eu nu pun baza pe bani si eu nusunt fericita daca am bani eu ma refer la multe altele care sunt mai importante in viata cum ar fii liniste intelegerea si dragoste cu bani sau fara bani,daca traiesti doar pt bani imi pare rau
Trimis de afacericucheie la 07 Octombrie 2006, ora 14:28
Ai dreptate Daciana; ESTE o cale fara intoarcere, iar daca a ales sa ramana in familia lui nu inseamana ca nu te-a iubit sau nu te mai iubeste... te-ai despartit de sot pt ca tu ai avut curajul sa-i spui adevarul; ai mintit-o pe sotia lui pentru ca nu esti o egoista si pentru ca l-ai iubit pe el! Un lucru nu trebuie sa uiti: Darul iubirii se plateste cu suferinta, altfel nu este IUBIRE, iar cei ce nu au iubit nu pot nici sa sufere si acestia sunt de compatimit!
Trimis de la 08 Octombrie 2006, ora 22:51
daciana, sint in aceeasi situaie ca si tine, doar ca eu nu am curajul sa renunt la casnicia mea, si nici iubitul meu nu il are.La ora actuala ne topim amindoi de dor,sintem atit de indragostiti unul de altul , incit nu am crezut nici unul ca se poate iubi atit de mult,eu am un baiat, iubitul meu u are copii,dar eu il tot pisez la cap sa renunte la familia lui, dar se pare ca nu v-a face asta vreodata,sincer , nu as vrea sa fac eu prima acest pas, nu as vrea sa ramin cu ochii in soare, dar imi doresc atit de mult o familie impreuna cu iubitul meu,vreau sa ii ofer un copil ,pe care stiu ca il doreste mult,avem inca amindoi virsta la care o mai putem lua de la capat,33 si 38 ani.
Pentru MARGA33: Tot ce pot sa-ti spun este ca TIMPUL NU ASTEAPTA PE NIMENI... Daca el nu are copii, lasa-l sa faca primul pas... parerea mea. Nu stiu, ai vazut cumva filmul "Falling in Love", cu Merryl Streep si Robert de Niro? Ar trebui sa-l vedeti toate! E cu adevarat o lectie de viata, si pentru cei in aceeasi situatie, si pentru cei care privesc dinafara si catalogheaza aceste relatii drept "aventuri"...
Trimis de adymacsut la 12 Octombrie 2006, ora 21:54
Este greu sa dai sfaturi.In general casatoria este un legamant pe viata.
Totusi intr-o casnicie trebuie sa existe iubire si nu singuratate in doi!
Trimis de Kristanna la 12 Octombrie 2006, ora 22:58
Pe mine intalnirea omului iubit m-a facut sa deschid ochii la nefericirea din casnicia mea. Dupa 2 saptamani i-am zis ca vreau sa ne despartim. Si am facut-o, desi este si eun copil la mijloc. Chiar daca nu va merge relatia cu iubitul meu, nu voi regreta decizia luata!
Trimis de adymacsut la 14 Octombrie 2006, ora 16:31
Va doresc sa fiti iubite si fericite!
Trimis de la 04 Noiembrie 2006, ora 11:52
floricutza...incearca sa fii un pic mai inchisa in tine...doare,dar are efect...fii atenta..incearca sa nu-l mai stresezi cu telefoanele...uite,scoate-ti cartel din telefon,ascunde-l in dulap,uita-te la un film...ceva,numai nu-l mai suna!bine,nu inseamna sa nu-l mai suni deloc,dar asta ajuta sa nu-l mai suni f des...e la fel ca la dieta..e greu sa te apuci de ea,e greu cand o incepi,dar in curand te obisnuiesti..o sa te simti si tu mai bine,iar tensiunile se vor reduce...iar faptul ca si el (zici tu) e posesiv,cu atat mai bine,inseamna ca numai la tine se gandeste,deci nu are rost sa-l "sufoci"...ai sa vezi ce bine o sa-ti fie...sa ne tii la curent...numai bine
Trimis de la 04 Noiembrie 2006, ora 12:06
ma uit la ce scrieti voi si ..nu stiu daca ati mai auzit asa ceva,dar am doua pareri:)...oricum,pe de o parte,inteleg suferinta voastra langa "nepasarea" sotului,e greu,mai ales tanara fiind sa nu te simti iubita,mai ales de cel caruia i-ai oferit viata ta prin casatorie...dar pe de cealalta parte,nu sunt de acord cu adulterul si cu atat mai putin cu divortul...nu sunt "coapta",insa asa am pomenit la mine in familie..si au fost problemeee...oho...bunica mea a vrut-o pe mama de nora ca era cuminte si cu asta voia sa-l potoleasca pe tata din "aventurile"lui...va dati seama ce a fost pe capul mamei toata viata de la 17 ani!!abia acum,la 46 de ani,tata a inceput sa se dea pe brazda,cand ne-am facut noi mari si AM ECHLIBRAT relatia lor!!singurele lor certuri de acum sunt doar asa,de tachinare!si credeti-ma pe cuvant ca nu am fost copii rasfatati.mama a fost cea care ne-a tinut pe toti in spate,inclusiv pe tata.stiu ce inseamna certuri si scandaluri in familie din cauza alcoolului,a somajului si a femeilor...acum nu mai e asa..si parca nici nu a fost!desi tot mama e cea care tine casa,acum lucram toti...si eu si fratele meu,la companii respectabile,l-am luat si pe tata sa lucreze cu mine,ne-am modernizat casa,iar acum ne luam masina...am spus toate astea doar ca sa vedeti ca acolo unde zici ca nu mai e nici o sansa,nu trebuie sa te refugiezi in "aventuri" ca sa te simti tu iubita,spun asta cand sunt copii!mama a stat si fara sa fie "iubita pasional" si n-a cautat in alta parte si chai daca a fost nefericita din cauza tatalui meu ,ne-a avut pe noi,care plangeam la olalta cu ea.acum la 42 de ani se simte o femeie implinita...noi suntem mari,avem slujba si eu si fratele meu,tata s-a facut baiat de casa,toate s-au "aranjat"...v-am zis toate astea ca sa va mai ganditi o data atunci cand incepeti "marea rebeliune",sa va luati copii si viata in maini si sa plecati de capul vostru...si dupa cine?dupa iubitii cei pasionali,care pasiune va disparea cat ai zice peste...numai bine...
da
Comentarii pe articolul Greseala de a iubi...prea mult!
altceva..nu exista intelegere perfecta si iubire ca un sentiment de nedescis..aiurea..cine zice asta supraevalueaza relatia in care se afla..plangi,te bucuri,razi,esti trista..sa nu imi spuna mie cineva ca nu a plans odata macar pt iubitul ei..ce sa zic..ma tot gandesc la solutii sa imi fie bine sa nu ma mai stresez atata pt nimic,sper totusi sa nu mai fiu asa..iubirea e o boala pt mine..
Poate ca totusi perechea ta este fostul sot, iar cineva acolo sus nu permite ca un altul sa-i ia locul...zic si eu, mai gandestete....
Daca aveti rabdare veti gasi si dragostea adevarata.Eu nu-mi permit sa va judec... ca sunt doar un om supus greselii.
Sa fiti iubita!
Totusi intr-o casnicie trebuie sa existe iubire si nu singuratate in doi!
»Afiseaza toate temele de discutii propuse de utilizatori
Discutii pe Forum