Sa iubesti pre mult? Ce termen !?!?! care poate fi totusi masura pentru iubire, de unde putem sti ca "am intrecut masura"? Oare e corect termenul? Eu me tem ca nu voi putea iubi indeajuns si mereu ma intreb cum pot face sa iubesc mai mult. Dar sa iubesc prea mult?.... Ma gandesc la iubita mea acum cum asi putea sa o iubesc prea mult, sau la semenii mei cred ca ar fi tare fericiti. Sa stiti ca nu sunt ironic cand pun aceste intrebari doar nu cred ca eu voi putea iubi "prea mult" . Pot exista situatii cand investesc sentimente unde nu trebuie dar asta nu inseamna ca iubesc prea mul.
Trimis de afacericucheie la 07 Octombrie 2006, ora 14:37
Numai egoistii stau sa masoare cu cantarul, pe talerul lor nu se aseaza niciodata cat trebuie si vor fi vesnic si meritat nefericiti!
Ei asteapta numai sa primeasca...
si sunt de plans!
Trimis de OanaTrifu la 07 Octombrie 2006, ora 16:53
nu sunt de acord cu voi. intr-adevar, nu trebuie sa masori gram cu gram de iubire. nu are niciun farmec sa transformi dragoastea intr-un schimb. Dar atunci cand ajungi sa iubesti pe celalalt fara a mai tine cont de tine, de propriile nevoi si dorinte, atunci iubesti prea mult.
Oana iti dau dreptate partial. Totusi daca ajungi cum spui tu sa nu mai tii cont de tine, de nevoile tale, de dorinte asta nu e o dovada de iubire. In dragoste dai celuilalt ce e mai bun insa prin neglijarea propriei persoane nu dai dovada de iubire ba din contra cand iubesti tre sa te iubesti si pe tine. Trebuie sa nu uiti de tine, sa ai grije de nevoile si dorintale tale. Altfel iubitul sau iubita greu va sta langa cineva care nu mai tine cont de le/ea. Nu stiu daca ma fac inteles insa ideea e ca daca te iubesti se respecti ca om vei putea face la fel sau mai mult cu celeleat.
Trimis de la 13 Octombrie 2006, ora 11:31
La mine nu exista asa ceva;)Exista 3 posibilitati : ori el are mai mult cap si v-a innebunit,ori avetzi voi mai multa putere si baiatul/fata se indragosteste prima, ori suntetzi doi nebuni (in sensul bun) si privitzi drept rezultand faptul k va indragostitzi reciproc! Eu sunt bi, insa cred ca o sa ma indrept spre str8onGirlz pt k boyz SUCK! multa dragoste de la Diana >:D< &take care.
Trimis de la 13 Octombrie 2006, ora 11:32
am uitat sa mai spun ;)) deja s-a indragostit de mine :D
cand tu faci totul pentru el, iar el isi bate joc, adica te ia la misto, are si pe altele, uita sa te sune desi promite, nu-ti face cadou de ziua ta, sau la sarbatori nici macar o ciocolata, atunci e clar ca unul iubeste prea mult in raport cu ceea ce primeste in schimb. depinde la ce raportam acea iubire. cand esti in stare sa-ti dai viata pentru cel iubit si el la fel pentru tine, nu inseamna ca iubesti prea mult.
Uneori iubindu-l pe celalalt uitam propriile vise,propriile dorinte si, din prea multa dragoste transformam visele celuilalt in visele noastre.Eu sunt o romantica incurabila ,o femeie care traieste prin si pentru dragoste.Nu as suporta niciodata gandul ca as putea trai langa cineva in palmele caruia sa nu imi pot aseza visele, sufletul...Tocmai pentru ca iubesc din tot sufletul, si in favoarea iubirii renunt la tot, tocmai de aceea sufar foarte mult.Ma afecteaza orice si am momente in care cred ca cer prea mult...dar asta sunt o perfectionista si inca caut iubirea perfecta, desi tocmai am incheiat o relatie in care am crezut din tot sufletul.Acum sufar, ma doare, dar nu voi inceta sa niciodata sa sper ca il voi intalni pe Fat-Ftumos alaturi de care voi imbatrani.
Trimis de la 04 Noiembrie 2006, ora 14:51
eu cred k totul depinde de moment. la 19 ani nu iubesti k la 25 si nici k la 30. mai depinde de o sumedenie de factori, cum ar fi predispozitiile genetice/ subconstiente, antecedentele familiale privind afectul etc.
in cazul meu, 1a mare iubire a fost devastatoare; la a 2a deja invatasem sa ma temperez, dar s-a incheiat dupa 6 ani traiti idealist, iar acum sunt la o "varsta" (emotional vb.) la care am alte prioritati si dak nu ratiunea, logik primeaza, cel putin.
am cunoscut tot felul de barbati, kre mai de kre cu idiosincrazii, capriciosi, obsedati, hartuitori etcetcetc. dak am reusit sa imbunatatesc mkr un pic viata fiekruia, ma declar un om implinit emotional.
am pornit mereu de la ideea k nimic nu se poate obtine fara munk, inclusiv iubirea, mai ales pt. k (D-zeu stie de unde am dobandit-o) am trait mereu cu impresia k nu merit sa fiu iubita si am supracompensat, in timp ce ma complicam in tot felul de relatii mai mult sau mai putin ciudate.
am o sg. concluzie in momentul de fata: nu putem trai fara sa iubim (orice, pe oricine, oricat de putin), dar in acelasi timp, e bine sa fim in contact cu sentimentele noastre si sa ne cunoastem clar pozitionarea din cand in cand, pt. a nu risca sa transformam iubirea intr-un mijloc de a tine pe cineva in captivitate sau un scop in sine kre scuza mijloacele.
cand senzatiile se invalmasesc tumultuos, energia consumata frizeaza imaginabilul, astfel k inevitabil.. pt. a mai pastra ceva si pt. noi, incet-incet revenim si cu picioarele pe pamant. niciodata nu putem judek sufletul unui om numai dupa comportament.
Buna..Sper ca voi sa ma puteti ajuta..sa-mi dati un sfat.Stau in Spania de mult timp,sunt aici la universitate.Vara asta am fost in Romania,in vacanta..si m-am indragostit,m-am indragostit atat de rau,incat as fi fost in stare sa las facultatea,pt a ramane acolo..cu persoana iubita,dar nu s-a putut,pt ca parintii mei nu sunt de acord.Au trecut decat 2 luni de cand am venit inapoi,in Spania..De cand am venit aici,viata mea s-a schimbat din toate punctele de vedere..nu mai sunt eu,plang incontinuu,nu mananc,nu pot sa dorm..mi-e atat de frica sa nu pierd dragostea asta.Pe baiatul de care m-am indragostit il cheama Catalin,are 20 de ani..si e student la teologie..In el am gasit,ceea ce n-am gasit in nimeni,mi se pare perfect,fara el simt ca ma sufoc,ca nu pot sa traiesc..si mi-e frica,mi-e frica sa nu-l pierd,cred ca as muri,mi-as pune capat zilelor.Lui ii e imposibil sa vina aici si mie la fel sa ma duc in Romania,deocamdata.Oare relatia asta la distanta o sa dureze?Singurul lucru pe care mi-l doresc e sa fiu mereu cu el..dar e imposibil.Am incredere in el,dar e si el ca oricare baiat,nu pot sa-i interzic sa iese cu fete,desi el zice ca n-o face..si nici n-o s-o faca,mi-e frica...E atat de frumoasa relatia noastra..si totusi,atat de trista..
Sa iubesti prea mult? E posibil?
Comentarii pe articolul Greseala de a iubi...prea mult!
Ei asteapta numai sa primeasca...
si sunt de plans!
in cazul meu, 1a mare iubire a fost devastatoare; la a 2a deja invatasem sa ma temperez, dar s-a incheiat dupa 6 ani traiti idealist, iar acum sunt la o "varsta" (emotional vb.) la care am alte prioritati si dak nu ratiunea, logik primeaza, cel putin.
am cunoscut tot felul de barbati, kre mai de kre cu idiosincrazii, capriciosi, obsedati, hartuitori etcetcetc. dak am reusit sa imbunatatesc mkr un pic viata fiekruia, ma declar un om implinit emotional.
am pornit mereu de la ideea k nimic nu se poate obtine fara munk, inclusiv iubirea, mai ales pt. k (D-zeu stie de unde am dobandit-o) am trait mereu cu impresia k nu merit sa fiu iubita si am supracompensat, in timp ce ma complicam in tot felul de relatii mai mult sau mai putin ciudate.
am o sg. concluzie in momentul de fata: nu putem trai fara sa iubim (orice, pe oricine, oricat de putin), dar in acelasi timp, e bine sa fim in contact cu sentimentele noastre si sa ne cunoastem clar pozitionarea din cand in cand, pt. a nu risca sa transformam iubirea intr-un mijloc de a tine pe cineva in captivitate sau un scop in sine kre scuza mijloacele.
cand senzatiile se invalmasesc tumultuos, energia consumata frizeaza imaginabilul, astfel k inevitabil.. pt. a mai pastra ceva si pt. noi, incet-incet revenim si cu picioarele pe pamant. niciodata nu putem judek sufletul unui om numai dupa comportament.
»Afiseaza toate temele de discutii propuse de utilizatori
Discutii pe Forum