Comentarii pe articolul "Povestea unei iubiri interzise"
Trimis de mandruta la 23 Septembrie 2008, ora 13:04
Ma regasesc perfect in povestea asta, mi-ai amintit niste lucruri pe care ma chinui cu ardoare sa le sterg de cateva luni incoace, si nu reusesc.Cel mai dureros e ca nu pot trece peste amintirile cu el, si implicit nu-mi mai pot continua viata alaturi de altcineva;ciudat e ca "amicul" meu a plecat tot in Franta, urasc enorm tara aia...
din pacate nici o rana sufleteasca nu se vindeca rapid, ea necesita timp si persoane potrivite in jur pentru a trece... o sa fie bine, mai intai regaseste in tine insati putere si incredere si vei trece peste toate greutatile...