Sunt colega ta se suferinta

Buna Alina, sunt una din acele fete care desi nu este un copil (am 24 de ani) se confrunta cu problema asta.Parintii mai, ca si ai tai, nu sunt deacord cu logodnicul meu.Indiferent ce spun, indiferent ce face nu ii multumeste,ba mai mult, au senzatia ca are vreun interes.Sincer vorbind, eu sunt singura la parinti si pana la un anumit punct ii innteleg, stiu fiind singurul copil, poate au impresia ca trebuie sa ma mai protejeze si la varsta asta, ca poate sunt un copil care nu are experienta si nu stie sa aleaga, dar, de aici si pana la impunerea iubitului , eu zic ca este cale lunga.Totul a inceput acum aproape 2 ani, cand l-am cunoscut pe actualul meu iubit , care la nici 3 luni a devenit logodnicul meu.Inca de pe atunci, m-am izbit de impotrivirea mamei.Ca nu e de mine, ca este mult prea mare, ca nu............, numai scuze, motive , etc.Sincer, cred ca parintii mei nu realizeaza inca ce inseamna acest baiat pentru mine.Nu spun ca este singurul baiat de pe pamant, dar este acel baiat alaturi de care eu ma simpt bine, este acel baiat care ma iubeste si pe care il iubesc si atunci, de ce trebuie sa fiu pusa sa aleg intre ei si iubitul meu?De ce nu putem sa ne intelegem? De ce nu pot sa il accepte asa cum este el?Cred ca este cea mai urata situatie in care se poate afla cineva si asta pentru ca nu poti renunta la parinti dar nici la iubit, iar daca incerc sa ii impac, sunt pusa sa aleg, ori ei (parintii) ori iubitul meu.Daca nu ii aleg pe parinti (asa cum spun ei) voi ramane fara nimic, pentru ca vor avea grija sa ma dezmosteneasca iar daca raman cu parintii il pierd pe iubitul meu.Acum ce sa fac? Sunt singura la parinti si poate de asta incearca sa ma protejeze, dar oare nu este prea multa grija?totusi am o varsta, 24 de ani, nu mai sunt un copil.Bafta tuturor.