Harry Potter și Stăpânul Inelelor:  despre recunoștință, modestie și curaj în vremuri dificile

Harry Potter și Stăpânul Inelelor:  despre recunoștință, modestie și curaj în vremuri dificile

Apropierea Sărbătorilor Pascale vine cu un moment de reflecție asupra uneia dintre cele mai puternice și benefice emoții, mai ales pe fondul pandemic ce a marcat mai bine de un an viețile tuturor: recunoștința.

La revederea celor dragi, pentru încetinirea ritmului, pentru oamenii ale căror gesturi mai mari sau mai mici oferă empatie și compasiune. Sau care, datorită competențelor, implicării, modelului de urmat, ajută la o trecere mai ușoară prin încercări și schimbări profunde, atât la nivel emoțional, cât și fizic.

Astfel de întâlniri și astfel de aprecieri sunt mai conștientizate și mai prețuite acum ca oricând, iar Jordan Peterson, autorul cărții Dincolo de ordine. Alte 12 reguli de viață, îndeamnă cititorii să practice ei înșiși exersarea permanentă a recunoștinței, alături de modestie. „Există oameni”, spune el, „ale căror competențe le depășesc pe ale tale și ar trebui să ai înțelepciunea de a te bucura de acest fapt”, iar în privința propriei persoane „este mai bine să prezumi ignoranța și să inviți învățarea decât să crezi că posezi o cunoaștere suficientă și să riști orbirea drept consecință. Este mult mai bine să te împrietenești cu ceea ce nu știi, decât cu ceea ce știi, căci pentru prima categorie proviziile sunt infinite, iar pentru a doua, rezervele sunt finite.”

Peterson subliniază că ceea ce ne ajută cu adevărat să evoluăm și să avem o existență echilibrată și satisfăcătoare este, pe lângă cele două moduri de a ne raporta la ceilalți și la noi înșine, și răbdarea de a oferi susținere și încredere tuturor celor aflați la început de drum. Pentru că „multe dintre lucrurile mărețe încep prin a fi mărunte, ignorante și inutile.” Această lecție, scrie binecunoscutul autor în cea mai recentă apariție editorială a sa la Editura Trei, se regăsește în tot ceea ce înseamnă cultura noastră populară, în basme și povești, inclusiv în cele contemporane. Ca de exemplu în parcursul unor personaje ca Pinocchio, Simba, Harry Potter sau hobbiții din „Stăpânul Inelelor”, a căror existență umilă la început ajunge să inspire și să fie pusă în slujba binelui celorlalți tocmai datorită probelor înfruntate, în ciuda temerilor. Și, după cum subliniază Peterson, aceste exemple ar trebui să fie nu atât despre admirația succesului, ci mai degrabă despre calea parcursă, marcată de greutăți și de efortul de a continua, indiferent de obstacole.

Și, dacă în continuare cititorii ar considera că aceste personaje sunt ficționale și că rămân în paginile fascinante ale copilăriei și adolescenței, Peterson aduce argumente pentru care adulții nu ar trebui să se excludă dintr-o lume aparent de poveste. Pentru că ea conține metafore ce reprezintă de fapt lupta noastră cotidiană cu două realități: cea exterioară, dominată de incertitudini și provocări, și cea interioară cuprinsă de nesiguranță și suferință.

Astfel, el explică pe larg că doar aparent Harry (Potter) este orfan, statut care îl încadrează în tiparul eroic. El îi are alături pe părinții săi cerești, mama și tatăl său adevărați care sunt „simbolic, Natura și Cultura (variante ale haosului și ordinii). Ei există ca parte a potențialului său magic intrinsec – de fapt, potențialul magic al nostru, al tuturor, căci toți suntem copii ai Naturii și ai Culturii, cu potențialul uriaș pe care îl implică”, în vreme ce vărul Dursley, deși are părinți, este ghinionist și neplăcut, tocmai prin caracterul egoist și tiranic, format de părinții rigizi.

Lupta lui Harry cu baziliscul, șarpele care îi împietrește prietenii, îi condamnă la nemișcare, sau a hobbitului Bilbo Baggins, care îl înfruntă pe fiorosul dragon Smaug, nu anunță un raport de forțe care să încline balanța înspre micii temerari. Însă ei primesc și acceptă ajutoare. Și își înfruntă fricile și condiția, manifestând la final recunoștință atât pentru cei care i-au urmat și ajutat, cât și pentru dificultățile străbătute, care le-au dat șansa transformării și maturizării.

În rezumatul celor mai noi 12 reguli, Peterson mărturisește că speră ca oamenii să le găsească utile la nivel personal, ca de altfel, întreg conținutul cărții. Mai ales pentru că ele au fost inspirate și redactate potrivit nenumăratelor răspunsuri și aprecieri primite de la cititorii din toată lumea care au lecturat și 12 Reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru. Dar și pentru că toate aceste primejdii înfruntate de eroi le regăsim de multe ori în noi, purtând numele de anxietate, fobii, depresie. Ei sunt „balaurii” noștri de astăzi, iar cel mai bun lucru de făcut este cultivarea curajului de a-i înfrunta, deoarece confruntarea din proprie inițiativă cu ceea ce este înspăimântător sau necunoscut are efecte curative. „Tratamentul standard pentru fobii și anxietate este prin urmare expunerea la ceea ce este temut”, iar ajutoarele din basme sunt deopotrivă specialiștii, dar și resursele personale interioare pe care le regăsim sau le descoperim în noi atunci când avem cea mai mare nevoie.

Vizionare placuta


Kudika
29 Aprilie 2021
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri