Era toamna anului 2020, iar o femeie de 79 de ani din Georgia se așezase liniștită în fața televizorului. Serialul momentului, The Queen’s Gambit, făcea furori în întreaga lume: o poveste fascinantă despre o tânără care sfida bărbații la masa de șah.
Nona Gaprindashvili, campioană mondială reală, urmărea încântată. Scenele erau impecabile, partidele atent coregrafiate, iar protagonista – o eroină în toată puterea cuvântului. Până la episodul șase.
Un comentator din serial rostea, nepăsător: „Singurul lucru neobișnuit la ea este faptul că e femeie. Și nici măcar asta nu e unic în Rusia. Există Nona Gaprindashvili, dar ea este campioana mondială feminină și nu s-a confruntat niciodată cu bărbați.”
În acel moment, lumea Nonăi s-a oprit. „Nu s-a confruntat niciodată cu bărbați?” Femeia care petrecuse o viață întreagă învingând mari maeștri de sex masculin, cea care deschisese drumuri într-un domeniu dominat de prejudecăți, era redusă, în câteva secunde de scenariu, la o simplă notă de subsol. Netflix tocmai îi ștersese jumătate de secol de istorie.
- Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
- Body Poetry , versuri fotografiate pe pielea ta, o nouă campanie PhotoArt by Ralf
- MAGIA SĂRBĂTORILOR RENAȘTE LA ,,WEST SIDE CHRISTMAS MARKET”, TÂRGUL DE CRĂCIUN ORGANIZAT DE UNTOLD UNIVERSE ÎN BUCUREȘTI
- Ovidiu Mureșanu dezvăluie secretele măiestriei cu care transformă călătoriile în povești unice pentru comunitatea #TravelTok
Fetița din Zugdidi care a făcut istorie
Nona s-a născut pe 3 mai 1941, în orășelul Zugdidi, în plin război mondial. În Uniunea Sovietică, șahul nu era un simplu joc, ci o armă a prestigiului național. Fetele aveau acces la aceleași antrenamente ca băieții, iar Nona a prins gustul competiției la 13 ani. Avea o minte rapidă, curajoasă, intuitivă. La 20 de ani era deja printre cele mai bune jucătoare din lume.
În 1962, la doar 21 de ani, a cucerit titlul de campioană mondială feminină, învingând-o pe Elisaveta Bykova. A deținut coroana timp de 16 ani, apărându-și titlul de cinci ori. Dar, dincolo de trofee, ceva o frământa: nu voia să joace doar împotriva femeilor. Vroia să înfrunte cei mai buni – oricine ar fi fost ei.
„Femeile nu pot juca șah.” Așa ziceau ei. Apoi a venit Nona
În anii ’60, lumea șahului era profund segregată. Turneele „masculine” se numeau, de fapt, „open”, dar femeile erau privite cu suspiciune. Mari maeștri glumeau pe seama inteligenței feminine, comentatorii spuneau că „femeile nu rezistă la presiune”.
Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro
foto prima pagină hamdi bendali/ Shutterstock