(P)Daniela Nane: Azi stiu ca nu trebuie sa fiu perfecta ca sa fiu fericita

R: De ce crezi ca sunt diferente ca de la cer la pamant intre femeile care traiesc la oras si sunt ingrijite, si cele care locuiesc la tarasi nu se impotrivesc deloc naturii?

D.N.: In primul rand nu trebuie sa facem niciun fel de comparatii, asta e un obicei nociv. Indiferent daca acea comparatie iti e favorabila sau nu, faptul ca esti tentata sa o faci denota incapacitatea de a te accepta asa cum esti. Ori te devalorizezi, ori devii critica si lipsita de toleranta, oricum acest obicei iti afecteaza, evident, fericirea. Cand esti centrata pe legatura cu scanteia divina din tine, nu mai e nevoie sa te compari cu nimeni. Stii ca esti unica si desavarsita exact asa cum esti, ca ti s-au pus in traista toate insusirile de care ai nevoie pentru propriul drum. Ai tot ceea ce iti trebuie pentru implinirea misiunii tale personale, asa cum toti ceilalti au ceea ce ei au nevoie pentru drumul lor. Comparatia nu aduce nimic bun, duce la diminuarea nivelului de acceptare a ceea ce esti. Sunt personae care ma compara, si chiar daca pe moment ma flateaza ce spun, in inima mea nu ma simt bine, pentru ca stiu ca e o lipsa de bunatate fata de ceilalti, o lipsa de dragoste. Iar eu stiu ca ne aflam aici, pe Pamant, pentru a trai experiente, a observa si a creste prin ele, si nu pentru a judeca sau a ne compara experientele cu ale celorlalti.

R: Ce s-a schimbat in felul tau de a vedea lumea si de a te arata lumii mergand spre 20, spre 30, spre 40 de ani? In care dintre aceste etape de varsta te-ai simtit cea mai frumoasa, cea mai echilibrata,cea mai stapana pe tine?

---