Povestea sanilor cu cariera

Ce stim despre Pamela Anderson? In inconstientul colectiv (in special cel masculin) dar si in constiinta maselor ea este asociata fara indoiala cu sani... sani... sani. Sani sustinuti de proteze si invaluiti intr-o aura de candoare ideal dozata (in proportie de 99%) si un procent de 1% rezervat limbajului. Plus nota indispensabila de blond platinat pe o lungime considerabila de podoaba de aceasta data naturala.

Insa chiar si sanii Pamelei Anderson au fost odata mici pentru ca a trecut si ea prin acelasi proces al maturizarii fizice si psihice (cu specificul de rigoare) prin care vrem nu vrem trecem cu totii. Povestea sanilor ei a inceput intr-o frumoasa zi de vara, mai exact in prima zi a lunii iulie 1967 in Columbia Britanica, Canada. O zi importanta pentru Canada: la 1 iulie 1967 se implineau o suta de ani de la semnarea British North America Act, documentul ce confirma independenta Canadei fata de Marea Britanie.

Fiind primul nascut din aceasta importanta zi, Pamela a castigat titlul de “Copilul Centenar” al Canadei. Si pe parcursul vietii a muncit pentru a-si pastra faima. Desi nu stiu daca termenul potrivit este tocmai “a munci”. Unele persoane pur si simplu se nasc cu noroc si in continuare si-l implanteaza pentru a-si spori faima.

In 1985 a absolvit Highland Secondary School si si-a dat seama ca cel mai mare atu al ei este fizicul asa ca s-a mutat in Vancouver unde s-a angajat ca instructor de fitness. Singura amintire importanta din timpul scolii pentru Pamela este aceea ca un coleg i-a varsat un pahar cu apa pe sani in speranta ca ii vor creste. S-a ocupat singura ceva mai tarziu de aceasta problema, insa nu cu apa ci cu ser fiziologic si gel siliconic.

Si cum soarele le surade celor balani, se pare ca vara este un anotimp prielnic si pentru senzuala noastra blonda. Desi inca nu era blonda dar avea potential iar soarele nu face diferenta. Norocul i-a suras inca odata in vara anului 1989 cand se afla pe stadion urmarind un meci de fotbal al echipei British Columbia Lions. Un cameraman a remarcat-o pe Pamela, care purta un tricou al producatorului de bere Labatt si chipul ei a a fost proiectat pe un ecran urias pus la dispozitia spectatorilor din tribune. Acestia au aclamat-o si sponsorul a condus-o pe teren si i-a oferit un contract, devenind imaginea companiei Labatt. Avea pe atunci 21 de ani.

---