Initial toate metodele folosite raportau, fie ca aceasta se reabsoarbe foarte repede sau este eliminata, fie ca se aglomereaza in zona in care a fost reinjectata sub forma de noduli (lipoame).
Date despre injectarea cu grasime proprie au aparut pentru prima data in anul 1640, iar prima comunicare stiintifica de acest gen a fost facuta in 1895 de catre un medic din New York. O data cu aparitia lipoaspiratie tot mai multi specialisti au cautat sa gaseasca o solutie optima in urma careia grasimea sa poata fi transferata dintr-o parte in alta a organsimului in mod eficient si cu rezultate durabile in timp.
In ultimii 2 ani dezbaterile, dar mai ales rezultatele multor ani de studii au permis extragerea unor concluzii legate de procedura ce ar trebui folosita in extragerea si reinjectarea grasimii proprii.
Foto: Shutterstock
Fara cicatrice la nivelul sanilor
Prima conditie in demararea procedurii de reinjectare a propriei grasimi este determinata de necesitatea existentei unei zone donatoare pe abdomen, talie, coapse. Interventia presupune doua etape: prima este cea de recoltare a grasimii din zone donatoare, iar a doua cea de injectare in sani.
"De cand s-a standardizat tehnica injectarii, se pot injecta cantitati mai mari de grasime inclusiv in san. La nevoie tehnica se poate repeta dupa cateva luni. Metoda de marire a sanilor cu propria grasime se face sub anestezie generala. In cazul acestei interventii NU exista cicatrici ci doar cateva mici intepaturi care dispar foarte repede.”, precizeaza chirurgul estetician.
Principalul avantaj al acestei proceduri il constituie folosirea unor celule vii din propriul organism, exculuzandu-se astfel injectatea unor substante straine in organism si deci eliminarea riscul de respingere a substantei, de unde si marirea sanilor in mod natural.
Spune-ti parerea!