Ne-am obisnuit cu totii cu liniile de parfum lansate de diferite vedete in incercarea de a-si rotunji veniturile. Fie ca vorbim de gama JLo sau de parfumurile lansate de Sarah Jessica Parker, Jessica Simpson, Elizabeth Taylor sau Cristina Aguilera, toate au in comun o realitatea a zilelor noastre: numele vinde. Ce ati zice insa de un parfum ce nu poarta numele unei vedete dar miroase precum una?
In final nu putem sa nu aducem in discutie o alta chestiune importanta ce tine mai mult de mediul cultural in care traim. Tocmai cand credeam ca fascinatia noastra legata de tot ceea ce e faimos nu ar avea cum sa mai creasca apare o sticluta ce iti aduce o particica (fie ea si prelucrata pe cat se poate) din idolul tau. Se pare ca faptul ca le urmarim la TV, citim despre ele in tabloide, le adoptam stilul de a se imbraca sau coafura, nu ne poate satisface obsesia pentru vedete.
Bineinteles ca toate figurile celebre alese de My DNA Fragrances au o putere aparte asupra publicului drept dovada fiind faptul ca acestea raman foarte cunoscute in urma faptului ca au trecut cateva decenii bune de la moartea lor (cu exceptia lui M.J.). Nimeni nu le poate nega carisma, talentul sau sex-appealul, dar sunt acestea un motiv indeajuns de bun pentru a cumpara un produs bazat pe codul lor genetic? Oare chiar crede cineva ca o esenta intr-o sticluta ar putea imprumuta purtatorului ceva din calitatile vedetei? Tu cat de departe ai merge in obsesia pentru vedeta-idol?