Kudika
24 Februarie 2010

Punem atat de mult accent pe aspectul fizic, pe hainele pe care le imbracam si stratul de farduri de pe fata incat adesea mi se pare ca am inceput sa uitam unde se ascunde adevarata frumusete. Astazi ne negociem propria personalitate si frumusete prin aspect. Arat frumos si sunt frumoasa par sa fie unul si acelasi lucrur.

Punem atat de mult accent pe aspectul fizic, pe hainele pe care le imbracam si stratul de farduri de pe fata incat adesea mi se pare ca am inceput sa uitam unde se ascunde adevarata frumusete. Astazi ne negociem propria personalitate si frumusete prin aspect. Arat frumos si sunt frumoasa par sa fie unul si acelasi lucrur.

Nu vreau sa intelegeti ca aspectul fizic nu conteaza; la urma urmei felul in care aratam e cartea noastra de vizita, daca vreti, coperta cartii pe care fiecare dintre noi o scrie inconstient. Insa in contextul actual frumusetea fizica pare sa depaseasca limita de coperta devenind chiar cartea, daca mi se permite metafora.

Imi dau seama de asta la fel de bine ca oricine. Si eu sunt vanitoasa, si mie imi place sa incerc haine pana gasesc acea piesa care ma face sa par mai slaba/ mai luminoasa/sexi, pe scurt mai frumoasa. Imi place la nebunie sa deschid cutiute cu tot felul de prafuri frumos colorate si sa le aplic rand pe rand cu o mana sigura pe fata pentru ca mai apoi sa trec maiestuos bagheta cu rimel peste gene alungindu-le usor catre tample. Fiecare pas pare sa faca parte dintr-un ritual magic si ma astept ca la final sa fiu frumoasa. De parca frumusetea ar sta in varful unei pensule de fard sau intr-o bucata de material croita intr-un anume fel!

Stiu in adancul sufletului ce inseamna cu adevarat frumusetea, o identific in gesturi si cuvinte, in atitudini, sentimente si trairi. Si totusi nu ma pot abtine sa consider automat drept frumoasa o persoana ale carei trasaturi par perfecte. Cine stie, poate persoana in discutie are drept hobby tortura animalelor mici, pufoase si cat se poate de dragalase? Si totusi in astfel de cazuri nu percep frumusetea ca fiind ceva ce tine interior. Exemplul ales e unul radical insa reuseste sa evidentieze felul in care frumusetea, pentru cei mai multi dintre noi, tine in primul rand de aspect. Pentru multi, termenul ‘frumusete’ se refera la aspectul fizic frumusetea interioara fiind un concept complementar. Frumusetea e tangibila, poate fi perceputa prin simturi.

Am invatat inca de mici copii sa ne conformam acestor stereotipuri. Personajele pozitive din basme sunt, cel mai adesea, frumoase. Ganditi-va la Cenusareasa, la Alba ca Zapada sau la fiecare Fat Frumos. Acestea sunt personajele iubite de toata lumea. Ele primesc toata atentia; lumea se invarte in jurul lor. Cat despre personajele urate ele sunt cel mai adesea (exista si exceptii) rele, invidioase, de nesuportat. Iar cele cateva personaje urate care totusi nu sunt rele devin in timp frumoase (fizic). Ganditi-va numai la ratusca cea urata care devine lebada si de abia atunci e apreciata cu adevarat. Cum sa nu ti se para ca frumusetea fizica rezolva totul, ca din ea izvoraste chiar caracterul unei persoane? Stereotipurile de acest fel sunt la mare putere si in Cetatea Filmelor. Nu e de mirare ca astazi credem in suprematia frumusetii fizice.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: