Rinoplastia, visul meu de-o viata

In urmatoarele zile nu am facut nimic altceva in afara de a citi despre rinoplastie. Stateam in fata calculatorului si cautam disperata forumuri in care se discuta despre acest subiect. Mi-era teama, nu stiam cum voi reactiona. Tocmai eu, care sunt extrem de fricoasa din fire, mergeam la o operatie de bunavoie. Si aveam atatea intrebari in cap: daca nu reuseste, daca ma va durea prea tare, cat timp ma va durea, daca nu voi putea respira?

Ziua mult asteptata venise. Nu stiam ce e cu mine, eram mult prea infricosata. Sala de operatii mi se parea atat de mare si de rece, luminile acelea rotunde de deasupra mesei erau atat de ciudate, ustensilele prea stralucitoare, medicii parca mult prea puternici. Si eu stateam intinsa acolo, in mijlocul lor si parca eram un instrument pe care il analizau. Dupa ce mi-au facut anestezie (a fost totala), firul s-a rupt. Tin minte ca vorbeam cu asistenta, insa de atunci nu-mi mai amintesc nimic. In cateva secunde am adormit.

M-am trezit la reanimare, mi-era greata, toate lucrurile parca prinsesera viata in camera. Intreg nasul era bandajat, imi simteam buzele le atat de uscate si de crapate, incat credeam ca nu mai rezist. Apa mi-era interzisa pentru 24 de ore. O aveam pe mama langa mine, care imi umezea gura cu un disc de vata inmuiat in ceai. Si acesta era doar inceputul.

In urmatoarele 3 ore am dat afara tot sangele care se scursese in stomac in timpul operatiei. Ma simteam groaznic. Timp de doua zile am respirat numai pe gura deoarece in nas aveam acele mese incomode, pe care nu le mai suportam sub nicio forma.

Am reusit performanta de a nu ma invineti in jurul ochilor precum majoritatea persoanelor care fac operatia asta. Citisem inainte pe internet si aflasem ca este indicat ca dupa operatie sa stai cu capul putin mai sus decat nivelul corpului. Norocoasa de mine! Nu a mai trebuit sa fiu “machiata” in numeroasele culori despre care ma documentasem: negru, mov, galben, mustar si alte nuante din ce in ce mai deschise.

Dupa doua zile, am putut folosi si eu nasul pentru adevarata lui destinatie: am respirat. Mi-au fost scoase mesele. Ce bine era! Aerul parea asa de rece si de curat. Imi placea senzatia, numai ca ustura si durea putin. Zilnic, timp de 3 zile, a trebuit sa merg la curatat. Doctorul imi baga in fiecare nara bucati lungi de pansament, pe care le lasa timp de 30 de minute pentru a se inmuia tesutul. Scopul acestei proceduri consta in a ma ajuta sa respir mai bine.

---