Aici si acum

Dr. Andre Moreau este psihiatru, licentiat in psihologie, psihanalist. A urmat formari in psihodrama, analiza tranzactionala si terapia Gestalt. Este licentiat al Institutului de Gestalt din Cleveland (‘Gestalt Institute of Cleveland’), practician in Programare neurolingvistica (NLP) si hipnoza ericksoniana, membru al Societatii Franceze de Gestalt si al Asociatiei Internationale de Psiho si Somatoterapie de la Strasbourg (AIS) unde este vicepresedinte si se ocupa cu formarea terapeutilor, fondator si fost vicepresedinte al Societatii Balint din Belgia unde a organizat primele grupuri Balint de formare psihologica pentru medici. Este psihoterapeut certificat de Societatea Europeana de Psihoterapie. Dr Andre Moreau a oferit un interviu pentru revista Psiholife. Folosesc frecvent expresia "chiar acum". De fapt, in general, mi se pare ca oamenii recurg la piruete pentru a evita sa fie intr-adevar prezenti unul fata de celalalt. "Aici si acum" incearca sa impiedice aceste evitari obisnuite in societate. O alta tactica obisnuita pentru a evita sa faca fata, consta in a elabora proiecte si a se propulsa in viitor. De cand am descoperit Gestalt, am devenit progresiv constient, cu claritate, de importanta de "a trai aici si acum". De atunci, aceasta alegere a existentei mi se pare ce mai buna pentru a-mi continua drumul mai degraba cu amintiri decat cu regrete, amintiri ale evenimentelor care s-au derulat bine in momentul in care le-am experimentat. Altadata, mi-era frica sa actionez, mai ales in grupurile analitice unde trebuia sa reflectez si sa fac legaturile posibile cu trecutul. A actiona era considerat ca o trecere la actiune. Din lipsa actiunii, acumulam regrete, adica Gestalt neincheiate. Experientele asupra efectului Zeigarnik chiar arata ca experientele de viata neincheiate au tendinta de a se relua in alte situatii asemanatoare si de a crea astfel un transfer. (Elena MAZOUR. L`effet Zeigarnik. Revue Gestalt nr 6) De asemenea, traind aici si acum cat mai satisfacator posibil, construiesc prezentul, dar si viitorul. De fapt, pentru ca nu plonjez la maxim in situatia actuala, risc sa evadez in trecut sau in viitor. Dar pentru ca vibrez cu intensitate in prezent, pastrez cu siguranta amintiri mai vii. Dimpotriva, daca trec pe langa prezent, in numele lui ieri sau deja a lui maine, astazi din viata mea va fi foarte probabil gol si, in curand, nu voi pastra decat regrete. Numai prezentul exista. Trecutul nu mai exista. Acum 20 de ani, Pierre a petrecut o luna de miere minunata in Grecia. Acum 10 ani, din cauza conflictelor cu sotia sa, aceasta amintire il intrista. De la decesul sau, aceasta amintire este un amestec de regrete si vina. Cand o evoca acum cu noua lui partenera care nu vrea sa-l auda vorbind despre asta, amintirea lui este ambigua. Amintirea unui trecut unic se schimba cu timpul. Ea va fi si mai diferita peste 10 ani. Povestea pe care ne-o spunem acum se schimba si este mai importanta decat a fost atunci. Trecutul este o reconstructie. De asemenea, nici viitorul nu exista. Ceea ce numim viitor, este constructia actuala a viitorului, in gandirea si sentimentul de astazi. Miine va fi un prezent, diferit de ce am imaginat. Viitorul este o anticipare prezenta a ceea ce ne imaginam ca va fi viitorul. Prezentul, este, de asemenea, o constructie. El este compus din doua elemente: ceea ce este in fata mea (senzatia) si lectura pe care o fac (perceptia) si o numesc Gestalt. Cand privesc o masa din fata, nu vad decat doua picioare. Cum ea nu cade, imi imaginez ca sunt patru si proiectez deci cele doua picioare din spate. Cand aud claxonul la o intersectie in oras, imi imaginez apropierea unei masini si incetinesc fara sa o vad inca. Cand, in trenul de pranz, admir din spate, timp de doua ore, o frumoasa blonda cu parul bogat si `creez` o dragoste la prima vedere inainte sa-mi dau seama, la sosire, ca era un tip frumos cu barba blonda, dar cam feminin, eu dezvolt o Gestalt intr-un dute-vino continuu intre ceea ce este si proiectiile mele. Acestea sunt mai importante decat realul, ceea ce este, si-mi determina gandurile, dorintele si comportamentele. In ceea ce tocmai am enuntat, verificarea este usoara, dar, in multe situatii din viata curenta, confruntarea iluziilor noastre (ceea ce, in limbajul curent numim `realitate`) cu 'ceea ce este' (realul) se dovedeste foarte dificila, dupa cum vom vedea. " Versiunea transferului (a lui Freud) il intoarce pe individ de la rezultatele cumulate ale experientelor existentiale, eliminand marea forta a actiunii si a sentimentului actual, inlocuind pe `acum` cu `era odata`... Interesul pentru trecut si viitor este evident esential pentru functionarea psihologica, ne comportam ca si cum am fi intr-adevar in trecut sau viitorul polueaza posibilitatile pline de vitalitate ale existentei ... " (Polster) A trai aici si acum nu este un joc destinat a evita trecutul si viitorul. Nu este vorba numai de o filozofie care intensifica viata si o implineste, dar si de un instrument de lucru. In sfarsit, cand va intalniti cu cineva pentru prima oara, percepeti imediat daca este un castigator (`Sunt multumit de spectacol`) sau un invins (`Mereu este la fel`), tandru (`Biata pisica`) sau dur (`Trebuie sa te descurci singur`), iresponsabil (`Din cauza celorlalti mi se intampla toate acestea`) sau responsabil (`Ce voi face acum?`), barbat de datorie (`Trebuie`) sau care se bucura de placerile vietii (`iau lucrurile asa cum vin`) , etc. Putem sa fugim in trecut sau in viitor. Putem, de asemenea, sa fugim in prezent sau intr-un aici care nu tine cont de context sau este centrat pe sine fara respect pentru ceilalti. (A se vedea CH. X. E. Evitare. Sau cartea mea: " D�frichez votre pass� " CH. I. Prezentul) Intr-un grup, mai ales cu viata comunitara, fiecare, aici si acum, incearca scenariile sale obisnuite, mastile sale, evitarile sale. Iata bogatia majora a acestei notiuni in munca terapeutica. In loc sa vorbim despre partenerii absenti, ne implicam rapid, ca interlocutor al celorlalti, prezenti de aceasta data. Fiecare 'ofera' comportamentele sale nevrotice nesatisfacatoare (ce vin din trecut) sau distructive privirii binevoitoare sau critice a celorlalti. Mai mult chiar, el `ofera` privirii celorlalti comportamentele sale creative care raspund corect situatiei prezente. Aceasta bagatie importanta a lui aici si acum consta in a crea un mod de viata nou, debarasat de mecanismele distructive din trecut, in a descoperi nevoile, a cauta a le satisface intr-un mod adecvat si a stabili relatii mai profunde. Parasind un astfel de grup, cel care s-a eliberat mai mult de trecutul sau poate sa afirme: "Acum, viitorul meu este mai clar, nu mai este cel care era candva". Ingrijiti-va corpul pentru ca sufletul vostru sa se simta bine in el. (Saint Vincent de Paul) Autor: Dr Andre Moreau Sursa: psiholife.ro

---