Minunea de a fi

Minunea de a fi
Kudika
22 Februarie 2007

"Nimeni nu ti-ar fi putut incredinta ceva mai de pret decat fiinta umana care este in tine"

Motto: "Nimeni nu ti-ar fi putut incredinta ceva mai de pret decat fiinta umana care este in tine" H.Waltz Omul… ce poate fi mai fascinant decat existenta unui om. Sofocle, marele poet tragic al antichitatii grecesti, in urma cu aproape 2500 de ani, spunea: "In lume sunt multe, mari minuni, dar nu mai mari ca omul". Omul nu este o simpla fiinta, dar cunoasterea in totalitatea sa este o problema existentiala, care mai poate fi incadrata si astazi in categoria "mistere". Mister, ca existenta a omului pe Pamant, al cunoasterii in intregime al dualismului individului ca om interior (creier) si om exterior (comportament) si, mai ales, mister, privind disparitia lui de pe Pamant. De-a lungul secolelor, efortul de autocunoastere nu a incetat nici o clipa. Disparitia reflectiei despre om echivaleaza cu insasi moartea lui. Cat timp va exista viata pe Pamant, conditia umana va fi continuu cercetata. Miracolul vietii depinde de doua celule foarte mici: spermatozoidul sau gametul masculin si ovulul sau gametul feminin. Doar un singur spermatozoid reuseste sa patrunda in ovul si sa-l fecundeze in continuare, ovulul fecundat se va divide si se va dezvolta in corpul mamei. Formarea organismului. Reproducerea este procesul prin care toate fiintele vii dau nastere altor fiinte asemanatoare lor. Pentru aceasta, in primul rand trebuie sa aiba loc fecundarea gametului feminin de catre cel masculin. Fecundatia reprezinta unirea unui gamet masculin cu unul feminin, unire din care va rezulta o noua celula, cu mare capacitate de multiplicare. Noua celula se numeste zigot. Este mai mica decat capul unui ac de gamalie, dar in interiorul sau se gaseste toata informatia necesara pentru dezvoltarea unei noi fiinte: culoarea parului, forma degetelor, culoarea si forma ochilor, forma nasului, etc. Informatiile sunt stocate in cromozomii aflati in nucleul celulei si sunt transmise noilor fiinte. In a cincea saptamana dupa fecundare se formeaza bratele si picioarele noii fiinte. Initial sunt doar niste muguri, curand se vor lungi. In cea de a saptea saptamana incep sa se dezvolte umerii, coatele, genunchii, bazinul si plamanii. In a noua saptamana se separa degetele. Intre timp se formeaza sistemul digestiv. La cinci saptamani, embrionul are 10 milimetri lungime, iar la sfarsitul celei de-a sasea saptamani are 13 milimetri. Incepe sa se formeze gatul. In a opta saptamana, embrionul are 40 de milimetri lungime. La varsta de doua luni se vor forma cavitatile oculare, acoperite de un tegument din care se vor forma pleoapele. De asemenea, apar urechile, coloana vertebrala, gatul si muschii. Apare pielea, iar capul se apleaca inainte. Embrionul incepe sa-si miste mainile si picioarele. Din acest moment embrionul poarta numele de fat. Incepand cu a doua luna, embrionul se dezvolta foarte rapid. Pana acum, el ocupa cavitatea uterina, de acum inainte, insa, uterul se va destinde pentru a face loc fatului, sacului amniotic si placentei. Abdomenul mamei se va mari din ce in ce mai mult. Mama poate simti miscarile fatului incepand cu luna a cincea, el deschide si inchide ochii si poate sa isi stranga pumnii; doarme si se trezeste des si chiar sughite. Dupa 38 de saptamani, fatul se poate naste. In prima faza, mama are spasme musculare regulate si puternice, numite contractii. Contractiile tot mai puternice imping bebelusul si, astfel, are loc minunea de a fi! Creierul. Omul (homo) se considera o fiinta stiutoare (sapiens), ca atare si inteleapta. Acest lucru se datoreaza faptului ca are un creier mai dezvoltat decat cel al tuturor celorlalte vietuitoare de pe pamant. Omul nu se naste om (sub aspect psihologic), ci devine om. In ultimele decenii, cunoasterea creierului uman a strabatut mai multe etape, fiecare noua decoperire insemnand un pas inainte in descifrarea mecanismelor complexe ale acestui organ, unic in ceea ce priveste functionarea si modul de organizare. Pe masura aprofundarii cunoasterii sistemului nervos se gasesc noi date referitiare la mecanismele neurochimice care stau la baza reactiilor si comportamentelor noastre. Fiecare dintre cele aproximativ 15-20 miliarde de celule nervoase, ce alcatuiesc creierul uman, reprezinta veritabile laboratoare, unde au loc prelucrarea, trierea, gradarea si integrarea informatiilor care circula in organism. Sistemul Nervos Central (SNC), constituit din encefal, diencefal si maduva spinarii, este partea sistemului nervos care regleaza functionarea diferitelor sisteme si aparate ale corpului si unde sunt localizate functiile mentale superioare ale fiintei umane. Fiind vorba de un sistem vital pentru buna functionare a organismului, el este foarte bine protejat. La exterior este acoperit de structuri osoase. Encefalul se afla in interiorul cutiei craniene, iar maduva spinarii este protejata de vertebrele coloanei, care are rolul de a mentine pozitia verticala a corpului. Exista doua caracteristici importante ale sistemului nervos: emotivitatea si necesitatea unei perioade de odihna, a somnului. Emotiile sunt senzatii subiective, placute sau nu, ce implica intregul organism. Teama este o emotie care provoaca o senzatie negativa si o serie de efecte fiziologice printre care se numara: dilatarea pupilelor, contractiile musculare, pielea de gaina. La randul sau, bucuria provoaca o senzatie placuta, insotita de o relaxare musculara, in general. Starea sufleteasca conditioneaza comportamentul, cum ar fi de exemplu, o stare de iritare sau frustrare poate determina anumite manifestari agresive. Emotia este asociata cu sistemul limbic, structura cea mai primitiva a creierului, localizata adanc in interiorul sau. Sistemul are legaturi cu alte parti ale creierului, ceea ce inseamna ca emotiile pot fi atenuate sau controlate de aceste structuri. Somnul. Este o stare periodica de pierdere a constiintei, caracterizata prin relaxare musculara si scaderea temperaturii corpului si a metabolismului bazal. De asemenea, in timpul somnului scad frecventa cardiaca si respiratorie si presiunea arteriala. Este un proces absolut necesar, ale carui disfunctii pot determina o serie de consecinte grave asupra organismului. In timp ce dormim, la intervale de aproximativ o ora si jumatate apar fazele denumite MRO (miscari rapide ale ochilor), cunoscute si sub numele de somn paradoxal, in timpul carora activitatea cerebrala este la fel de intensa sau chiar mai intensa decat in starea de veghe. De obicei, aceste faze dureaza intre 5 si 20 de minute si in timpul lor se produc cele mai multe visuri. Traind, scopul omului, de cand se naste, este de a gasi fericirea, de a cauta placerea si de a evita durerea. Constiinta Eului ajuta la indeplinirea acestui scop. Omul interior salasluieste in omul exterior si suporta aceleasi determinari: comportamentul nu face decat sa se manifeste in afara dispozitiilor interne. Adevarata menire a Psihologiei este de a intelege omul (in toata complexitatea sa), de a-i sprijini devenirea pentru a-si atinge scopul. Un articol de Lavinia Mariana Popescu, psiholog Un articol sustinut de

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: