Mergem prin iad incercand sa gasim fericirea. Ignoram steguletele rosii pe care incearca sa ni le arate inima noastra. Oferim persoanelor din jurul nostru beneficiul indoielii. Cand ne dezamagesc ii iertam, trecem cu vederea si le mai dam o sansa... si inca o sansa... si inca o sansa.

foto interior si prima pagina: Dzhulbee Shutterstock

Avem o inima mare si intotdeauna incercam sa vedem partea plina a paharului. Credem ca maine va fi bine. Speram ca lucrurile sa se imbunatateasca si totul sa fie ca in povesti. Cautam frumusetea in oameni si speram la fericire alaturi de ei. Chiar si atunci cand suntem inconjurati de tristete.

Arta de a renunta nu se intampla peste noapte.

Si intr-o zi planetele se aliniaza si Universul parca ne vorbeste. Ne dam seama de ce trebuia sa facem si cum am gresit. Ne dam seama ca durerea, lacrimile si toata tristetea au meritat. Ne-au adus fix acolo unde trebuia sa fim.

Intr-o zi, ne vom da seama ca toata durerea nu a fost in zadar. Ca suferinta ne-a transformat in oamenii care suntem astazi. Ca lacrimile au meritat. Ca drumul nostru ne-a adus acolo unde trebuie sa fim.

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: