Setari Cookie-uri

Jurnalul meu: Marea reintalnire

V-am ramas datoare cu povestea reintalnirii cu colegii. Si ce reintalnire a fost Sa va explic: Mi-am purtat tocurile de zece centimetri pe piatra cubica a centrului vechi si am ajuns (cu intarziere) la cafeneaua cu pricina. Erau deja toti si toate acolo astfel incat, in momentul in care am intrat, toate privirile s-au intors catre mine si Florentina. Brrrrr.

Alex purta un pulover in V si un tricou negru pe dedusubt. Blugi simpli, atat de bine asezati pe coapse si posterior. Trasaturile pistruiate i se maturizasera intr-o infatisare atat de sexy incat as fi sarit cu bolta peste mese doar ca sa-l ating.

Si apoi, s-a ridicat. M-am simtit iarasi un copil prost care a fost prins asupra faptei. Ma vazusem cum ma holbam in directia lui ca o pisica langa colivia papagalului in vreme ce auzea vorbele stapanei “Nu pisi, nu ai voie”? “Grow up!, mi-am spus, nu mai esti in liceu”. Si atunci de ce ma simteam fix ca atunci?

“La noi e cam plictisitor” a spus el in vreme ce tragea un scaun la masa noastra. Mda, mai mult ca sigur ca discutiile ajusesera la vacantele monotone din Aspen, iar el era satul sa asculte iar si iar aceleasi povesti. Vazand reactia celorlalte colege de la masa, m-am linistit. Nu eram eu singura gasculita proasta. Am tacut, le-am lasat pe ele sa se faca de ras incercand sa se laude cu ultimii zece ani de viata, am zambit politicos ori de cate ori observam ca se rade la masa si m-am lasat imbatata de parfumul celui care isi gasise locul langa mine.

Florentina mi-a explicat in urma cu cateva zile ca in 2012 omenirea va pasi intr-o noua dimensiune si, din pricina unui proces de recalibrare a frecventelor din Univers, toti oamenii rai si egoisti vor muri. M-am gandit ca Alex se va numara printre cei care vor da coltul. Perspectiva ma bucura intr-un mod sadic. In acele momente insa imi explicam ca ar fi o mare pierdere pentru Univers. Alex era buuuunnnnn, fie si numai in scop decorativ…

Vreo trei ore mai tarziu deja muream de plictiseala. I-am dat un cot Florentinei, care era destul de prinsa intr-o discutie despre chakre, si am intrebat-o daca era pregatita sa plece. ‘Sub nicio forma, du-te tu ‘, mi-a trantit-o si am inteles ca se legase ceva intre ea si calculatoristul din a doua banca de la perete. Se contraziceau cu atat de multa pasiune incat ai fi putut jura ca vor consuma toata energia astrala intre asternuturi in urmatoarele cateva ore. Treaba care, am aflat cateva ore bune mai tarziu, s-a si intamplat.

Mi-am luat la revedere si m-am indreptat spre casa. Cand sa ies, Alex cu casca de motociclist la subtioara (nu, nu, cat de sexy poti sa fii?!), s-a oferit sa ma duca acasa. Ne-am uitat amandoi la tinuta mea si ne-a umflat rasul.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
19 Noiembrie 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.