Jurnal de shopaholica: Vreau sa fiu cu tine, dar...

“De vreme ce simt ca amandoi am trecut de copilariile din liceu (poate el, eu inca am o tolba de frustrari recoltate din acea perioada) cred ca putem recunoaste fara prea mare jena ca suntem atrasi unul de celalalt.”

Yupeeeeeeeee! Deci e reciproc!

“INSA, a rostit Alex in vreme ce eu mi-am parlit limba cu cafeaua fierbinte, exista o problema si simt ca este corect sa-ti spun de la bun inceput adevarul.”

Minunat. In relatiile mele exista intotdeauna un “insa”: te iubesc, insa sunt insurat. Te iubesc, insa nu vreau sa ma insor niciodata. Te iubesc, insa ma iubesc pe mine mai mult. Te iubesc, insa am descoperit ca sunt homosexual. Alex a venit cu una noua:

“Am acceptat in urma cu doua saptamani un job in Suedia”.

Brrrrrr. Mi-e frig numai cand ma gandesc la Suedia. Nu sta Mos Craciun acolo? Si au o limba atat de incalcita incat n-as putea sa o invat niciodata. Plus ca eu ce-as putea face acolo? In afara de a scrie, nu ma pricep la nimic. Nici la spalat podele nu-s tocmai indemanatica. Si nici macar nu mi-a zis sa plec cu el. Sigur ca nu mi-a zis, ne-am pupat cu cateva zile in urma!

Alex astepta o reactie din partea mea. Avea gura cascata (tot el! inchide-o ca intra mustele!) si ochii bulbucati de parca ar fi suferit cu tiroida. Ce era sa-i zic?

“Si cand pleci?” l-am intrebat cu gatul uscat sperand ca raspunsul o sa fie “peste 70 de ani”.

“In ianuarie. Inca mai stabilim detaliile contractului”.

Glumea? Eu nici n-as avea timp sa impachetez asa repede.

“Si cat stai?” am rostit cu o ultima speranta in glas.

“Raman acolo, daca asta intrebi”.

Minunat. Asadar, aveam de ales: Il am pe Alex o luna sau nu-l am pe Alex deloc.

“Macar n-am sa fiu singura de Craciun” ii zic si dau cafeaua pe gat.

Alex a parut surprins. Ce se astepta? Sa ma prind de-un picior de-al lui si sa-l implor sa nu plece? Mda, imi trecuse prin cap. Am preferat insa sa-mi ingrop nefericirea si lacrimile intr-o sesiune de shopping cu cei 10% intorsi pe cardul meu de la ultima sesiune de shopping. Nu va laud cardul American Express degeaba! Banii astia se intorc in contul tau chiar atunci cand ai mai mare nevoie de ei!

M-am intors in redactie cu noua mea esarfa si cutia-gigant de bomboane menite sa-mi creasca serotonina. Imi regretam decizia si nu mi-o regretam. Vreau sa fiu cu Alex, dar nu pot sa ma bucur de moment atunci cand stiu de la bun inceput ca nu exista viitor!

Ce parere aveti? Ce-ar trebui sa fac?

---