Eu, personal, am o mare problema cu educația emoțională pe care au primit-o în copilărie bărbații de vârsta mea. Parcă mamele și tații de azi sunt mai destupați la minte și îi învață inclusiv pe băieți că e ok să ai sentimente pe care să le exprimi chiar dacă, văleu, asta înseamnă uneori să plângi. Ăștia mai mici parcă au un dram de noroc.

Puf de Papadie, oda tie, martir inchipuit, vesnic nemultumit

Ăștia care sunt deja ceva mai copți suferă de alfalită cronică cumplit de iritantă pentru alții. Adicătelea fiecare dintre ei trebuie să aibă cojones ceva mai mari decât ceilalți masculi din haită ceată. Evident, mărimea se măsoară în rezistența la alcool și sex (închipuită sau nu), cai putere, ceasuri, măr rog, cunoașteți. În cazul în care unul dintre masculi dă semne de slăbiciune, ceilalți sar pe el ca vulturii și nicio altă slăbiciune nu e mai bună de speculat decât dragostea pentru o femeie. Iată, deci, la ce cugetam într-o zi în fața unei halbe de bere fâsăită când din gașca alăturată, pare-se petrecere de burlaci, auzeam la intervale regulate fraza ”dacă așa vrea femeia”, alternată cu ”dacă așa vrea nebuna…” și ”păi dacă femeia vrea…” Hopaaa, zic, stai că-i rost de cel puțin un articol și mă dau binișor mai aproape ca să trag cu urechea.

Foto Nestor Rizhniak/ Shutterstock

Viitorul ginerică era un clișeu de mascul alfa pe picioare: crăcănat pe scaun să ocupe cât mai mult spațiu, cheile de la mașină pe masă scuturate periodic, ceas cât căpățâna mea la mână. Domnia sa era foarte preocupat să își apere masculinitatea pusă la îndoială de tovarășii lui în contextul apropiatei nunți.

Ca să vezi, el n-a vrut nuntă dar dacă așa vrea femeia…El n-a vrut să facă petrecere la bolrum Vacs dar dacă așa vrea femeia…El n-a vrut nu știu ce ceapă degerată dar ca să scape de nebună….La o adică el nici nu a vrut să o ceară de nevastă dar cel mai probabil așa a vrut femeia.

Băi, în ruptul capului n-ar fi zis: Ia mai dați-va-n, mă rog, eu o iubesc pe femeia asta și am cerut-o de nevastă pentru că vreau să trăiesc toată viața lângă ea și nunta este un pas firesc în relația noastră pe care ni l-am dorit amândoi. Noooo, feri-l-ar Sfântu” să pice el de fraier și bolovan în fața prietenilor! Piei, drace, scuipă-n sân, să nu care cumva să spună adevărul că dacă miros vulpoii aștia vreo urmă de romantism și sentimentalism, o să-l fugărească pe el ca pe găină și o să facă glume proaste de o să-i meargă fulgii până după nuntă. Am apucat să vă spun că toți haidamacii ăștia de la petrecerea burlacilor aveau verighetă?

Acum nu vreau să îl pun gratuit la zid pe ginerică. Nu exclud complet posibilitatea ca viitoarea miresică (ce mă ia de la stomac de la diminutive nupțiale!) sa fie vreo scorpie care l-a șantajat pe ăsta până a cerut-o de nevastă dar instinctul meu îmi spune altceva. Cred că atât de tare se tem unii dintre bărbați de iubire, atât sunt de lipsiți de mecanismele prin care să își gestioneze sentimentele încât prefera să le fie neloiali față de jumătățile lor decât să recunoască între alți bărbați că iubesc.

Foto prima pagina BlueSkyImage/Shutterstock

Eu cand ma fac mare vreau sa ma fac mireasa. Sau bagaboanta.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: