Dar, pe măsură ce trec anii și experiențele ne îmbogățesc sufletele, începem să ne conștientizăm valoarea și să fim mai atenți la ceea ce primim în schimbul darurilor noastre emoționale. Astfel, ajungem să înțelegem că iubirea nu este un troc, dar nici o căutare nesfârșită a echilibrului în care unul dă totul, iar celălalt nu oferă nimic în schimb.
Îmi amintesc de zilele când inocența îmi guverna gândurile și simțirile. În acele vremuri, eram dispusă să ofer totul în numele iubirii. Credeam că acesta este adevărul suprem, că pentru a fi iubit trebuie să fii gata să oferi totul, fără să te gândești la propria ta bunăstare sau la nevoile tale. Dar viața m-a învățat altfel.
Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro
Spune-ti parerea!