Ei nu fac caz de propria persoană, nu-și dau pe spate – cu masculinitate, desigur – ochii și podoaba capilară, nu sunt neapărat în trenduri și nici nu sunt ostentativi.

Bărbații buni nu au lipici, așa că rar prind muște. La prima vedere, nu par mereu atractivi, interesanți sau misterioși. Mai mult, politețea lor e desuetă și plictisește, vorba lor nedusă în club și nescoasă în lumea „bună” nu are niciun fel de cotație pe piață.

Bărbații buni nu fac față concurenței. Nu-și defilează masculinitatea prin fața niciunei femei, nu prea au „pătrățele” și, chiar și atunci când au trăsături armonioase, prin ochi de femeie se văd ca fiind „față de prost”. Nu înjură teatral, nu sunt nesimțiți ca să-și arate supremația în ciuda oricăror reguli și mai ales în ciuda bunului simț elementar, nu sunt gata în permanență să sară la bătaie sau să facă o „combinație inteligentă”. Ce să mai, nu sunt deloc șmecheri.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: