Da, am doi amanți!

Dar nu este soțul altei femei, căci el o iubește pe ea, poate tocmai pentru cum este. Nonșalantă. Frumoasă, dacă știi s-o privești. Asumată. Fidelă, dacă nu știi totul despre ea.

– Mă iubește, dar nu e suficient. Sau nu-mi este suficient, ce să-ți zic. Se implică moderat, cu parcimonie, de parcă atenția și timpul lui ar fi luate pe credit. Iar eu nu vreau doar atât. Vreau totul. Opțiunea „sau nimic” nu intră în discuție. Nu vreau să mă justific, nu am de ce. Pur și simplu, asta este situația pe care o „amendez” cum vreau. Da, am doi amanți. Nu mi-e rușine, dar nici nu mă laud. Așa s-a întâmplat, iar ei completează exact acolo unde acasă nu mi se oferă. Acolo unde el, cel oficial, este zgârcit și reținut, ei sunt expansivi și generoși. Desigur, nu știe nimic, iar cei doi amanți nu știu unul de altul. Că sunt căsătorită, da, nu am ascuns-o niciodată, iar lor, ca bărbați, oricum nu le pasă. Nu, nu se suprapun, stai liniștită. Sunt relații la distanța impusă de mine și la frecvența pe care o stabilesc eu. Simplu, igienic, perfect.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro