Nu mai jurați iubire eternă, că eternă e numai moartea

Dragostea eternă, jurată cu atâta ardoare și pasiune, a devenit un spectacol grandios al ipocriziei sociale. Într-o lume unde moartea este singura certitudine, să vorbim despre iubirea eternă e ca și cum am promova un show televizat despre unicorni și zâne, plin de sclipici și fantezie, dar fără vreo bază reală, păi nu?

Ah, promisiunea iubirii veșnice! Ce modalitate ingenioasă de a vinde ideea că doi oameni pot coexista armonios până la sfârșitul timpului, de parcă viața însăși ar fi un lung șir de apusuri roz și cine romantice. Să fim sinceri, acest angajament de neclintit este doar o altă manifestare a imaginației noastre neobosite, alimentate de filmele hollywoodiene și de literatură de duzină. Și totuși, oamenii se întrec în a-și jura iubire eternă, cu o convingere de invidiat. Bineînțeles, aceasta durează până când apar primele facturi neplătite, ciorba arsă sau, și mai grav, descoperirea că partenerul își lasă șosetele pe podea și chiloții prin alte paturi.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro