Amantlâc sub nasul soțului sau cum să ratezi semnele evidente și mulțimea de steaguri roșii

Epoca de aur a naivității

Totul a început într-o dimineață liniștită de duminică, când soția mea, Clara, a venit acasă cu un zâmbet enigmatic și cu o plăcintă proaspăt scoasă din cuptor. „Dragul meu, am fost la târgul de artizanat și am găsit această minunăție!”, mi-a spus ea. În loc să îmi ridic sprânceana și să mă întreb de când Clara frecventează târgurile de artizanat, eu am fost ocupat să mă bucur de plăcintă și să o laud pentru abilitățile ei culinare descoperite peste noapte.

Ceea ce nu știam atunci era că târgul de artizanat era doar un paravan pentru întâlnirile ei cu un anume Marcel, maestru în arta amantlâcului. Dacă aș fi fost mai atent, aș fi observat că Clara nu prea era interesată de croșetat și de olărit înainte să apară brusc acest interes nou.

Primele steaguri roșii

Au început să apară încet, dar sigur, semnele care, dacă aș fi fost un pic mai atent, ar fi trebuit să îmi ridice suspiciuni. De exemplu, Clara a început să se îmbrace mult mai elegant decât de obicei pentru a merge, chipurile, la sala de fitness. Într-o zi, a plecat la „yoga” îmbrăcată într-o rochie de cocktail. Eu, în prostia mea, am crezut că yoga a evoluat în ceva mai sofisticat, poate un fel de balet mistic.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

---