O iubire târzie sau tentația amoroasă în anii senectuții

Într-un colț de lume, într-un sat sau poate într-o urbe, doi foști tineri, acum maturi cu alură de 50++, se regăsesc după câteva decenii. El, să-i spunem domnul Țăcălău, un soț devotat și tată iubitor, iar ea, doamna Mărcuța, o văduvă cu o inimă ce părea să fie într-un etern doliu. Povestea începe pe nesimțite, într-un mod parcă inspirat dintr-o schiță a lui Caragiale, cu o întâlnire banală, la o serată locală sau poate la o conferință de nostalgie retro.

El, domnul Țăcălău, încă în plină glorie a vârstei mijlocii, purtând cu sine un portofel plin de fotografii ale nepoților și un telefon cu agenda digitală încărcată cu numerele prietenilor vechi, o recunoaște pe ea. Doamna Mărcuța, cu părul ce a ales de mult să îmbrățișeze gri-ul în locul vopsitului, se înflăcărează la vederea vechiului iubit din liceu.

Întâlnirea lor, asemenea unui poem de Ovidiu, capătă valențe amoroase, însă cu un twist contemporan. De la privirile stângace și schimbul de numere de telefon (acum un simbol al modernității), ei trec la întâlniri ocazionale, în cafenele și parcuri. Este de notat că toate aceste escapade sunt condimentate cu glume despre articulațiile care scârțâie și medicamentele pentru tensiune arterială.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

Foto prima pagină PeopleImages.com - Yuri A/ Shutterstock