Nu accept iubirea mică. Și nici sexul din milă

Am învățat, uneori cu genunchii zgâriați de umilințe tandre, că e mai dureros să fii iubită puțin decât să nu fii iubită deloc. Că un „te iubesc” spus din obișnuință doare mai tare decât o tăcere sinceră.
Iar un trup care vine la tine din datorie, nu din dorință, e cel mai rece dintre străini.

Nu vreau s*x din milă. Nu vreau mângâieri care se cer. Nu vreau buze care ating pentru că trebuie.
Vreau să fiu dorită. Cu toată forța. Cu tot dorul. Cu toată foamea.
Nu vreau să fiu refugiul de duminică. Vreau să fiu alegerea de luni până luni.

Când un bărbat face dragoste cu tine ca și cum îți face o favoare, femeia din tine se micșorează puțin. Apoi, și mai puțin. Până când nu mai e nimic. Doar un trup care joacă un rol. Care mimează plăcerea și așteaptă să se termine.
Nu-i nimic erotic în mila oferită în pat. Nu-i nimic cald în atingerea care îți spune: „Hai să nu te superi…”

S*xul nu e un favor. E o alchimie. Un dans în care două dorințe se ciocnesc, nu o obligație bifată. E animalic și sacru deopotrivă. Dar mai ales, e sincer. Iar dacă nu e sincer, nu e nimic.

La fel și iubirea.

O iubire care te cere doar când îi e dor, nu e iubire.
O iubire care te sună doar când e trist, nu e iubire.
O iubire care te atinge doar ca să nu pleci, nu e iubire.
Este frică. Dependență. Comoditate. Și eu am învățat să spun: NU.

Citește continuarea pe confesiunileuneifeterele.ro

Noemi
28 Aprilie 2025

Urmareste-o pe Noemi

Noemi crede că textele savuroase sunt scrise nud în miez de noapte, cu stiloul pe hârtie și țigară în colțul gurii iar cele mai crude adevăruri sunt spuse în glume și...