Nu știam că în iubire nu trebuie să te simți ca și cum te îneci în ocean

Mult timp am crezut că iubirea e intensă doar dacă doare. Dacă îți taie respirația. Dacă te face să simți că plutești într-o clipă și te trântește de pământ în următoarea. Eram convinsă că e normal să simți o presiune constantă în piept, o frică în stomac, o avalanșă de griji și o luptă continuă pentru a fi suficientă.

Dar nu, iubirea adevărată nu te face să te simți ca și cum te-ai îneca.
Iubirea adevărată e oxigen, nu apă care te trage în adânc.

Am fost în relații în care iubirea era o luptă

Am crezut că trebuie să mă străduiesc încontinuu. Să demonstrez. Să iert prea mult, să aștept să se schimbe, să accept mai puțin doar pentru că îmi spusese cândva „te iubesc”. Și de fiecare dată când simțeam că mă pierd în acea iubire, îmi spuneam că așa trebuie să fie. Că iubirea e complicată. Că intensitatea înseamnă zbucium.

Dar zbuciumul nu e iubire.
Neliniștea nu e iubire.
Durerea constantă, nesiguranța, tăcerea apăsătoare, nevoia de a te justifica pentru cine ești – toate astea nu sunt semne că iubești cu pasiune, ci că te afunzi într-un ocean care nu are fund.

Citește și:

Iubirea nu e valul care te doboară, e barca în care te simți în siguranță

Am învățat mai târziu – poate prea târziu – că iubirea sănătoasă nu te strivește. Nu te consumă. Nu te lasă fără aer. Iubirea adevărată te ține la suprafață. Îți dă spațiu să respiri, să crești, să greșești fără să fii pedepsită, să fii tu fără să simți că nu e suficient.

Am cunoscut, într-un târziu, și acel fel de iubire care te liniștește. Care nu vine la pachet cu frici, jocuri de putere sau amenințări mascate. O iubire în care nu simți nevoia să te pierzi ca să fii dorită. O iubire care nu te face să te simți ca o naufragiată pe o insulă plină de promisiuni nespuse.

Și atunci am înțeles:
Iubirea nu trebuie să te răstoarne, ci să te așeze.

Citește și:

Dacă iubirea te sufocă, nu e iubire – e dependență, e frică, e confuzie

Pentru multe dintre noi, iubirea înseamnă „a da totul”. Dar acel „tot” devine periculos când înseamnă să-ți pierzi identitatea. Când înseamnă să taci, să rabzi, să te anulezi. Dacă te simți constant obosită emoțional, dacă simți că nu mai ești tu, dacă ai impresia că tot ce faci e să încerci să nu îl superi sau să nu îl pierzi, nu mai e iubire. E o formă de autoabandon.

Și nimeni nu merită o iubire în care trebuie să-și nege propria liniște doar ca să rămână într-o poveste care pare mare, dar e de fapt o închisoare subacvatică.

Femeie sub apă.

Iubirea adevărată te ține la lumină

Poate și tu ai fost în relații în care ai simțit că te îneci. Că e prea mult, prea greu, prea intens. Poate și tu ai confundat zbuciumul cu profunzimea. Și e firesc – așa am fost învățate. Să suferim ca să merităm. Să demonstrăm ca să fim iubite.

Citește și:

Dar te rog să nu uiți:
Dragostea nu e un test de supraviețuire.
Iar dacă o relație te face să simți că te afunzi… poate e timpul să înveți să înoți spre mal. Pentru că undeva, acolo, există și o iubire în care vei putea respira cu tot sufletul.

Femeie in apa. Mitul ofeliei

Alma
19 August 2025

Urmareste-o pe Alma

Alma se numără printre primele cititoare Kudika și a crescut în același timp cu noi. S-a alăturat echipei redacționale sub formă de colaborator pentru că vrea să împărtășească din...