Florin Piersic in Peer Gynt

Festivalului Artelor Bucuresti, cel mai important eveniment cultural al acestui sezon,va pune in scena, pe 7 Noiembrie, ora 19:00 la Sala Palatului din Bucuresti, suita scenica “Peer Gynt” de Henrik Ibsen, una dintre cele mai valoroase lucrari. Rolul principal ii apartine magnificului Florin Piersic, alaturi de el fiind prezenta soprana Diana Tugui, si Orchestra Filarmonicii Muntenia dirijata de maestrul Marius Hristescu.

O montare celebra a apartinut regizorului Dinu Cernescu in anul 1957, cu rolul principal interpretat de Florin Piersic, pe atunci tanar absolvent de facultate.

Cele 23 de scene muzicale scrise de Edvard Grieg pentru drama Peer Gynt de Henryk Ibsen au fost ulterior grupate in doua Suite orchestrale: nr. 1, op. 46 si nr. 2, op. 55, considerate “cele mai pretioase perle din giuvaerele orchestrale ale lui Grieg”.

Pe parcursul acestora, sunt evidentiate principalele momente ale povestirii: “Peer Gynt, personaj imaginar, o seduce pe Anitra, fiica regelui muntilor, dupa ce a parasit-o pe batrana sa mama, Aase. Calator prin lume in cautarea aventurilor, Peer Gynt revine in cele din urma acasa, unde Solveig, fidela-i logodnica de odinioara, il asteapta inca.” Fiecare dintre cele doua Suite cuprinde câte patru secvente.
Prima Suita, op. 46 incepe cu tabloul “Imagini de dimineata” (Allegretto pastorale), o pastorala expresiva, plina de prospetime si gingasie, cu armonii usor schitate si o orchestratie transparenta.

“Moartea Aasei” (Andante doloroso) reprezinta o pagina dramatica, emotionanta, dezvaluind ultimele clipe de viata ale mamei lui Peer Gynt; scrisa exclusiv pentru instrumentele de coarde in surdina, miscarea creeaza impresia unei nespuse tristeti, un mars funebru duios expus.

Tulburatorul si senzualul “Dans al Anitrei” (Tempo di mazurka) adapteaza ritmul specific norvegian unei melodii exotice, extrem de originale.

“In palatul regelui muntilor” (Alla marcia e molto moderato) ilustreaza, prin sonoritati fantastice, lumea basmului popular; o melodie aspra, greoaie este prelucrata pe un fond dinamic in continua crestere.
Debutul Suitei a II-a, op. 55 este marcat de o desfasurare puternic contrastanta: “Rapirea si plânsul lui Ingrid” (Allegro furioso, Andante doloroso), sugerând realist una din faptele necugetate ale tânarului Peer Gynt.

---