Blog kudic: Forgiving�s forgetting

Atunci cand cineva iti provoaca suferinta, ea nu numai ca nu dispare cu una cu doua, dar de multe ori poate fi o durere care fie si estompata de trecerea timpului, va ramane pentru totdeauna o cicatrice. Insa prin a ierta, cred ca ne putem usura existenta si putem face ca povara pe care o purtam in spate, ca bagajul de lacrimi, deceptii si tristete sa nu ne doboare. Sau cel putin sa nu ne macine la nesfarsit. Am invatat ca iertand, ma pot uita in urma si acolo sa fi ramas doar ceea ce a fost frumos. Doar bucuria, lumina si iubirea. Am observat ca exista foarte multe lucruri ce pot declansa amintiri placute. Mirosuri, locuri, obiecte, sunete, stari, iar lista poate continua. Un singur lucru este capabil sa reinvie durerea, sau sa ne aminteasca ce am simtit atunci cand a durut. Chipul sau prezenta celui care ne-a ranit. Si atunci, de ce sa nu iertam? Iertarea cred ca ne poate salva si de frica, ne poate da incredere si ne poate face sa zambim vietii fara un motiv anume, ci doar pentru ca ne este sufletul usor, impacat si liber.

Eu am iertat, si nu exista nici mcar un om care sa fi trecut prin viata mea si pe care sa nu-l pot vedea ori de care sa nu ma lege fie si cea mai marunta amintire frumoasa. Poate ca in schimb imi va lua viata intreaga sa invat sa ma iert pe mine, insa nu cred ca exista un lucru mai intelept si mai uman care sa-mi ocupe timpul ce mi-a fost daruit.

Sursa: blogul Sabinei

---