Eu am fost unul dintre tinerii care si-a pierdut speranta ca mai poate face ceva in tara si am plecat in afara la scurt timp dupa ce am terminat liceul.Am plecat dintr-o zona de tara aflata langa unoras mic in care nu aveai foarte multe sanse sa iti gasesti un loc de munca decent cu un salariu care sa iti permita sa traiesti nu luxos, ci onorabil. Optiunile mele au fost fie sa ajung in Bucuresti, fie sa plec peste granita. Si cum nu mi-au placut niciodata jumatatile de masura, am ajuns, ca cei mai multi care se duc la munca, in Spania.

Păr hidratat, sănătos și ușor de pieptănat? Se poate!

Stiam ca in Madrid exista o comunitate mare de romani si rupeam un pic de spaniola asa ca nu mi-ar fi fost extraordinar de greu. Din fericire pentru mine, cei pe care i-am cunoscut aici erau de varste apropiate cu a mea si foarte uniti. Am locuit la gramada cu alte cateva suflete in apartamente mici dar eram la inceput de drum si stiam ca lucrurile se vor schimba.

M-am angajat ca barmanita/ospatarita/om bun la toate intr-un fel de carciumioara de noapte. Nu era prea stralucita si nici banii nu veneau garla dar macar aveam un loc de munca si nici nu imi era teama ca lucrurile ar putea sa ia o intorsatura periculoasa. La noi, clientii plateau doar pentru bautura, alte „servicii” nu existau in oferta.

Pe timpul verii, am prins un zvon din zbor despre un pub din Marea Britanie, deschis de un englez casatorit cu o romanca. Acum, la drept vorbin, ce-mi era Spania, ce-mi era Anglia, oricum plecasem de acasa cu traista-n bat.

foto shutterstock portret de femeie

M-am inteles cu oamenii, mi-am pus actele la punct si am inceput sa muncesc. Banii erau ceva mai buni decat in Madrid dar tot nu imi permiteam sa pun ceva de-o parte in speranta ca ma voi intoarce intr-o zi acasa.

Intr-o zi, in pub a intrat un grup mare, puteai sa iti dai seama dintr-o privire ca era o familie numeroasa care a iesit pentru a sarbatori pe cineva. Sarbatoritul era un baiat frumusel, blond cu ochii verzi care mi-a atras atentia imediat. Intre doua ture de carat farfurii si dus beri, am reusit si m-am imprietenit cu el. Anthony il cheama dar toata lumea ii spunea Tony.

Atunci cand am inceput sa iesim impreuna, imi parea foarte dulce in imaturitatea lui emotionala si cum recunostea fara jena ca ii place sa stea cu parintii. Maica-sa era o cucoana bine, aranjata si cu manichiura facuta, imbracata cam desuchiat dar in orice caz, departe de imaginea clasica a soacrei acre.

Acum daca stau bine sa ma gandesc, mi-am dat seama de la inceput ca Anthony, din multe puncte de vedere, era un copil. Si inca unul rasfatat. Pana la 25 de ani ai lui, a fost scutit de munca, griji, facturi si nici macar prin casa nu misca un pai. Mama lui i-a cautat in coarne tot timpul iar tatal a fost complet indiferent. In vasta lui inteligenta, tatii aduc bani acasa iar de educatia copiilor se ocupa doar mamele.

Povestea noastra de dragoste a inceput frumos si absolut banal. Plimbari mana in mana, petreceri cu prietenii, nopti albe impreuna. O sa ma urmareasca toata viata o dimineata care a urmat unei astfel de nopti. Eu am ramas la el iar pe la 10, maica-sa bate la usa, intra tiptil si ii lasa pe masa o tava cu mancare. Mi-am inchipuit ca a facut pur si simplu un gest dragut, departe de mine gandul ca asta era ritualul lor zilnic. Dimineata, la pranz si seara, Janet era capra behaie, masa asterne-te.

De cele mai multe ori, Tony nici nu se obosea sa stea la masa. Manca din motul patului sau la calculator, in timp ce se juca, un comportament de neacceptat nici pentru un copil, cu atat mai putin pentru un barbat in toata firea. Dar pentru ca eram indragostita, nu am dat atentie acestui detaliu. Retrospectiv privind, daca eram un pic mai intuitiva, mi-as fi dat seama de atunci ce fel de om este.

As vrea sa spun ca soarta a facut in asa fel dar adevarul este ca am ramas gravida pentru ca am fost toanta. Acum nu-mi regret copilul dar atunci parea o greseala. Am decis amandoi sa pastram sarcina si sa ne casatorim. Ai lui au fost in culmea fericirii, ne-au organizat nunta apoi ne-am mutat la casa noastra, in cele din urma.

Cat am fost gravida, Tony nu s-a dus la munca. Spunea ca vrea sa fie aproape de mine si sa se asigure ca nu mi se intampla nimic. Si asta mi s-a parut foarte dulce si m-am gandit ca nu se face gaura in cer daca traim cateva luni pe spinarea Reginei, nu-i facem tocmai noi gaura in buget.

Lucrurile nu s-au schimbat nici dupa ce am nascut. Tony isi schimba locurile de munca mai des decat iti schimba sora-sa iubitii si credeti-ma, pentru o pustoaica de 16 ani, era incredibil de precoce. Gasea intotdeauna scuze si motive. Ca e salariul mic, e seful obositor, e programul lung, face bataturi si isi rupe unghiile.

Am trait toti 3 de pe-o zi pe alta ca vai de lume. Eu am inceput sa lucrez part-time dar cu chiu cu vai am reusit s-o conving pe soacra-mea sa stea cateva ore pe zi cu fetitia. In ciuda faptului ca au chiuit de fericire cand am ramas gravida, a durut-o-n usa casei de nepoata-sa, nu trecea pe la noi cu saptmanile.

Asa s-au tarat 4 ani din viata mea, ducand singura in spinare o casa, un copil si un barbat care-si misca fundul din pat doar ca sa si-l aseze pe scaun in fata calculatorului. Intre timp, cumnata precoce s-a apucat sa toarne copii de tanara. Reusise sa faca 2 pana la 20 de ani, cu 2 barbati diferiti iar soacra-mea era ocupata cu ei asa ca nu mai putea sa aiba grija si de a mea.

Din fericire, a mea incepuse sa mearga la gradinita iar eu am putut sa ma angajez din nou. Aici l-am cunoscut pe celalalt barbat, cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata, dupa nasterea fetei mele. Si el e roman, a venit aici din Timisoara. Pana la el nu credeam in dragoste la prima vedere dar s-a intamplat.

M-am indragostit nebuneste de el si, din fericire, si el de mine. Ma iubeste atat de mult incat accepta cu gratie ca ma intorceam seara acasa la Tony, aici unde cel mai negru cosmar al meu prindea contur. Usor, usor, viata mea s-a impartit in doua. Acasa traiam parca in Siberia iar la munca era ca-n tarile calde. Romanul meu stia sa fie barbat. Nu doar ca muncea de se spetea dar era politicos, atent, inteligent si foarte, foarte amuzant. Cred ca asta iubesc cel mai mult la el, felul in care stie sa ma faca sa rad in hohote.

Timp de un an de zile am trait o viata dubla. Acasa eram tratata ca un robot domestic ale carui obligatii erau ca calce, sa spele si sa faca de mancare pentru Maria sa, Sir Anthony De Geaba. Cand ma vedeam cu celalalt, eram tratata ca o regina care avea lumea la picioare. Stiam ca trebuie sa aleg dar copilul meu isi iubea tatal, asa indiferent si imatur cum era iar daca intentam eu un proces de divort, se lungea pana la Sfantul Asteapta.

In orice caz, schimbarea a venit ca de la sine. Intr-o seara, Tony s-a asezat ca de obicei in fotoliu, la televizor cu picioarele lungite pe un scaunel. Si-a dat sosetele jos din picioare,le-a azvarlit pe podea si a strigat-o pe cea mica. A pus-o sa ii duca sosetele la masina de spalat, like a good girl si sa-i aduca o bere din frigider.

Atunci mi s-a urcat sangele la cap. Pentru copil, as fi fost in stare de orice, orice sacrificiu dar mi-a fost limpede ca daca mai ramaneam aici, s-ar fi transformat si ea intr-un robot. Ar fi inteles de la taica-su ca fetele bune sunt programate sa-l slujeasca pe masculul din teritoriu, sa aduca bani in casa si, eventual sa aduca pacea in lume din umbra, aratand dragut si cu capul plecat. Eu nu mi-am dorit asta nici pentru mine, cu atat mai putin pentru fetita mea.

Am pandit ocazia, cateva seri mai tarziu cand Tony a iesit la bere cu baietii. I-am dat toti banii pe care ii mai aveam, ca sa ma asigur ca nu se intoarce prea devreme. Mi-am facut bagajele, mi-am luat copilul in brate si i-am lasat un biletel cu un singur cuvant: JERK*. M-am mai oprit la usa romanului meu care ne-a primit pe amandoua cu bratele deschise. Am plans in noaptea aia cat n-am plans toata viata, pentru mine, pentru copilul meu, pentru anii pierduti si visele moarte.

A trecut ceva timp de atunci iar noi 3 formam acum o familie, in toate sensurile cuvantului. Pe Tony l-a durut putin spre deloc faptul ca am plecat cu copilul. El isi facea griji ca ramane singur si n-are cine sa-l slugareasca. N-am vrut sa rup legaturile de tot cu el, de dragul fetei. Treptat, el a ajuns de la „daddy” la „daddy Tony” iar acum e pur si simplu Tony.

Romanul meu este acum tatal fetitei mele iar eu, de fapt, noi, nu am fost niciodata mai fericite.


*jerk: nemernic

foto prima pagina shutterstock femeie cu masca

Poveste de viata: Cauta iubirea intai in tine apoi cere de la altii
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: