Stiti vorba romanului cu tace si le face? Eu stiu una si mai buna cu mutul si cu pamantul dar mi-e oleaca jena s-o trantesc pe sleau. In orice caz, ideea e limpede ca buna ziua: sunt unii care dau din gura si nu fac nimic iar altii care tac malc si pun mana unde-i mai greu. Va vine sau ba sa credeti, acest lucru se aplica si in cazul sexului, dupa cum urmeaza in exemplificare.

Dragoste in cuvinte: Citate inspirationale pentru povesti de dragoste nemuritoare

L-am cunoscut pe Marian, alintat de fete Mari si de tovarasii de pahar Marin, cand eram prin ultimul an de facultate. Era flacaul asta pasiunea si deliciul colegelor mele pe care le bifa cu viteza unui controlor pe 131. Una la Perla, alta la Caragiale si ultima la Dorobanti, ma rog, o harta fierbinte a orasului. Dumnealor, colegele, zic, stiau ca fel de om e si mai stiau ca daca treceai pe la el, a doua zi vuiau holurile facultatii despre peripetiile voastre amoroase.

Era o placere sa-l asculti si povestea oricui era dornic sa o faca. O stiti pe Dorina din grupa C? Voi n-o stiti, dar o stia Marin, si pe dinafara si pe dinauntru. Eh, si daca nu i-a facut Dorinei si asa si pe dincolo, cu un picior rascracarat ca Nadia Comaneci si cu altul sul pe dupa gat.

Dar Dorina spagatista era nimic comparativ cu Manuela pasionata de biologie, cu precadere botanica. In mod surprinzator, povestile lor si ale lui coincideau. Carevasazica, Marin era un fel de zeu al sexului la noi facultate. De frumusel era frumusel, n-aveai ce sa-i zici. Nici prostanac facut gramada nu era. Atat doar ca avea o gura cat o sura si turuia tot timpul.

foto shutterstock cuplu sexy

Intre sfarsitul anului de studiu si licenta, am decis ca era momentul sa iau Marinul de coarne (ptiu, ca era sa-mi scape si sa zic alte alea). In scop strict academic, bineinteles, l-am poftit prin camera de camin intr-o seara sa studiem intens problema la orizontala. Era un mister care trebuia elucidat neaparat.

Ce sa va zic, l-am elucidat de doua ori. Prima data, mi-a dat cu virgula si-am zis ca a scapat vreo necunoscuta in operatie de a fasait ecuatia asa in 3 minute. Il las sa-si traga sufletul si-am purces la treaba, runda 2. Gafaieli regulamentare, prestatie mediocra spre slaba si plictisitoare de ajunsesem sa ma gandesc la noua freza a Nelei din P16.

Hotarat lucru, undeva in facultatea asta functiona telefonul fara fir si cand s-a apucat sa minta Marin, s-au apucat sa minta si fetele ca sa nu ramana mai prejos si astfel s-a nascut o noua legenda urbana.
De Fat-Frumosul scolii era doar gura, si nici macar la figurat ca pupa cam rarut si cam uscat, cu buzele bine stranse.

Anii au trecut si uitasem de povestea asta cu Marin. Intre timp, l-am cunoscut pe Dorian. Probabil ca maica-sa era vreo impatimita dupa Wilde de l-a botezat asa dar n-am indraznit sa il intreb. In orice caz, eram colegi de munca.

Dorian era cuminte si rusinos ca o fata mare, cu maini mari si degete subtiri, parul un picut carliontat si ochi verzi de copil cuminte. Altfel, nu te impresiona. Se imbraca perfect plictisitor, dupa tagma si dogma corporatista.

In rest, un ala slabanog, cam desirat si un pic nasos, care fitirisea marunt din buze in loc sa spuna cu toata gura. Era el baiat destept dar nu prea avea curaj. Sa te fereasca Sfantul sa-l bagi intr-o sedinta si sa-l iei la bani marunti! Chiar daca isi facea bine treaba, se fastacea si se inrosea de-ti venea sa-ti rozi unghiile de nervi cand il scotea sefa la tabla.

La petrecerile din firma, era prezent intotdeauna dar nu prea se amesteca cu gloata. Bea putin si vorbea si mai putin. Din cand in cand, mai fuma cate o tigara, culmea rebeliunii, dar cam atat. De scapat cate o magarie printre dinti, nici nu se punea problema. Ii era jena, el care era tot o politete din cap pana in picioare, zicea saru’mana, doamna si cand se urca in metrou!

La o astfel de chermeza in ceata, am reusit si-am scos de la el trei vorbe si cinci cuvinte. Pline de miez, altminteri. Vorbea putin dar nu vorbea platitudini. Cinstit, recunosc, m-a dat pe spate.

Ca un domn ce era, s-a oferit sa ma conduca pana acasa. Am ajuns in fata blocului si cred ca ceva din inocenta lui s-a lipit si de mine. Voiam sa-l mai cunosc, sa mai stam de vorba, sa-i disec gandurile pline dar atat de rar impartasite. Prin urmare, l-am chemat sus la mine la o cafea si atat. Aveam, totusi, in ureche un dracusor care imi soptea sardonic, asa ca-n filmele americane: Dezbraca-l ca nu ii fac nimic!

Cafeaua s-a facut vin iar Dorian se imbujorase in obraji de parca-i pictasem muscate pe fata. Ca a prins curaj ar fi putin spus. Dorian cel tacut m-a tras aproape, mi-a bagat mana in par (am o slabiciune pentru asta) si m-a sarutat pana cand am simtit ca raman fara aer si-mi auzeam sangele in timpane.

In noaptea aia, a recuperat pentru toate zilele de tacere si avea o gura care nu se dadea in laturi de la nimic: stia sa ceara in cuvinte de care mi-e mie rusine si stia sa ofere pana cand ma lua ameteala. Nici urma de jena, nici urma de pudoare, nici urma de egoism. Dorian, poreclit de flacaii vanjosi din firma Mutulica, stia corpul unei femei asa cum alde Marinii lumii nu il vor invata niciodata.

foto prima pagina shutterstock barbat zambitor

Barbatii si temerile lor
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: