Niciunul dintre noi nu poate nega utilitatea retelelor de socializare atunci cand vrei sa pastrezi legatura cu prieteni aflati la distanta, ca afli care sunt cele mai cele evenimente din oras si daca fostul tau prieten e inca in a relationship cu tut…domnita aia blonda. Nu exista in limba romana verbul a stalkeri dar de dragul povestii, ingaduiti boieri dumneavoastra sa il folosim. Carevasazica, una dintre cele mai utile insusiri ale retelelor de socializare este ca poti sa stalkuiesti in voie, fara sa afle nimeni cand, de cate ori pe zi si ce poze ai vazut si mai ales descarcat pe ascuns. Va spun cinstit, cu mana pe inima si una pe tastaura ca eu m-am lecuit de stalkerit pe retele e socializare din tinerete.

Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!

Pe vremea mea, Facebook era inca o gaselnita doar pentru cei mai cool dintre oameni. Noi restul, parlitii de rand ai internetului aveam inca Hi5. Daca nu stiti despre ce vorbesc, sunteti prea juni si cruzi ca sa cititi povestea care urmeaza. Totusi la fel de juna si de cruda eram si eu cand m-am scarpinat cu mouse-ul de nu mi-a mai trebuit. S-o luam de la punctul A.

Punctul A: juna, deci, cruda si bela eram atunci cand m-am indragostit de un coleg de facultate, moartea colegelor, pasiunea profesoarelor, cunoasteti genul. Istet foc, golanas, primenit si spilcuit de te lua cu lesin cand trecea pe langa tine si lasa in urma o dara subila de odicolon d-ala bun. M-am indragostit de ma lua cu molii la ranza,sincopa la vocabular, mi se inmuiau genunchii, ma rog, toata gama de simptome bine cunoscute tuturor.

Spre turbata mea fericire si sictirul prietenilor mei manifestat prin ochi dati peste cap si batut din buze a paguba, am inceput sa ne vedem din ce in ce mai des si am ajuns sa traim un sentiment curat si inaltator, ca toate sentimentele curate si inaltatoare traite cand tropaie hormonii. Acum ca eram eu indragostita de el de-mi vajaiau urechile era limpede de vazut dar lui ii vajaiau urechile si niscaiva alte parti ale sublimei dumisale anatomii si pe sub alte fuste, una in mod special. A Adei. Mai putin importa de unde o stiam. N-am vrut sa fac scandal, sa citesc mesaje, sa pandesc telefoane. Am facut ce ar fi facut, desigur, orice alt om normal la cap. Am demarat o operatiune demna de CIA.

Am facut rost de pozele unei dudui, si mai putin importa cum, m-am dat drept fosta colega de liceu a Adei, cea pe care o banuiam de necurate. Zic sa trec acolo ca am absolvit cu cativa ani dupa ea liceul, sa nu se prinda. Basca am inceput sa imi umplu lista de prieteni cu prieteni comuni de-ai fetei, ba chiar si cu niste verisori, ca sa fie povestea credibila pana la capat. Mai departe, mi-am tras un profil cu confetti si inimioare, mi-am pus la status citate profunde din oricine era la moda atunci si dupa ce am strans vreo 400 de oameni in lista, i-am trimis si ei o cerere de prietenie ca avea profilul privat.

Doar cei mai curajosi oameni ar vizita acest restaurant fantastic
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: