Nu putem intelege de ce ele accepta calea asta, atata timp cat noi credem ca exista si alte solutii prin care iti poti castiga existenta. "O slujba cinstita le-ar trebui!", poate gandim cei mai multi, dar cam pe la ce varsta ne dam seama care sunt lucrurile cu adevarat importante in viata? Care este calea cea buna de urmat? De cele mai multe ori , la varsta adolescentei suntem asaltati de teorii, sfaturi, care de care mai "intelepte"care nu fac decat sa ne "bage in ceata" si mai mult. Si atunci ramanem doar noi cu noi insine, incercand sa decidem ceea ce este mai bun pentru viitorul nostru. Totul incepea intr-o iarna cand stateam de vorba cu un "prieten binevoitor"si beam un ceai intr-un bar. Ii spuneam ca tocmai intrasem la facultate, la una de stat dar datorita unor nefericite circumstante, eram la locurile cu plata si cum eram studenta la zi iar taxa era destul de mare, mi-era foarte greu sa gasesc un job (fara experienta sau relatii) ca sa pot plati acea taxa. L-am rugat, pentru ca era o persoana influenta, sa-mi faciliteze obtinerea unui job. Si, drept raspuns sau solutie, in aceeasi seara imi face cunostinta cu un tip care era angajat la respectivul bar. Tipul intelege imediat dilema in care eram, taxa trebuia platita peste cateva zile. Si ce zice? "Hai pentru 2 zile sa-ti incalci principiile, nu trebuie sa stie nimeni, am eu pe cineva care ar da cateva sute de euro sa fie cu cineva 2 zile, fara sa faci prea multe . Asa ai putea sa faci si tu rost de niste bani repede si fara sa te umilesti cerand imprumut" . Naiva fiind si disperata pentru ca familia mea era nepasatoare cand venea vorba de facultatea mea si nici nu ar fi avut bani sa ma tina la scoala, accept cu jumatate de gura. A doua zi ma duc la clientul respectiv, imi era foarte teama pentru ca nu stiam cum de am ajuns eu sa fac chestii din acestea extreme, eu, care fusesem crescuta altfel, in familia mea un subiect ca acesta era considerat tabu. Clientul era un tip tanar, bine facut, nu era roman. Toate bune si frumoase ziua , dar vine si seara cand el imi cere sa ma dezbrac si sa practic diferite pozitii cu el...mie nu mi se spusese ca ar trebui sa fac sex si credeam ca escorta inseamna a-i tine companie cuiva, nu neaparat sa te si culci cu el!! Am refuzat, i-am zis si de ce si spre norocul meu a inteles. Mi-a explicat insa ce inseamna sa fii escorta si mi-a zis sa plec dandu-mi niste bani pentru deranj. Cand tipul care ma trimisese a vazut asa ceva a luat jumatate din bani si mi-a zis ca trebuie sa mai invat, sa fiu mai docila, ca daca sunt proasta voi muri in saracie si nu voi ajunge sa am apartamente si masini si bani asa cum au cele mai bune dintre escorte. Eu nu vroiam bogatii, ci doar sa-mi pot plati la timp taxa, sa imi termin studiile si sa uit cat mai repede de povestea asta. Dat fiind faptul ca aplicam in continuare pentru joburi, ca un facut nu aveam noroc deloc, mi-am zis hai sa mai incerc, termenul de plata al taxei se apropia, deveneam si mai sigura ca alta solutie nu exista. Am continuat sa fac asta , am mai facut-o de cateva ori si am strans banii de care aveam nevoie, dar de fiecare data cand ma uitam in oglinda parca nu ma mai recunosteam. Fizic eram la fel, insa psihicul era la pamant. Pana ce nu am mai rezistat si i-am spus mamei povestea. Ea a inceput sa planga, sa ma invinovateasca, dupa care in loc sa vrea sa ma ajute cu scoala mai departe orice ar fi daca loc de munca tot nu gaseam, ea imi spune ca daca pot sa fac asta e bine, pentru ca si in casa e nevoie de bani si ce bine ar fi daca mi-as putea plati asa toata taxa, pentru ca ea nu-si permite. Inutil sa mai zic ce am simtit. Normal ca nu puteam sa spun nimanui pentru ca rusine mai mare nu exista pentru mine, asa ca o scurta perioada de cateva luni am continuat. Clientii nu vin zilnic, asa, ca la prostituate, ci aveam angajamente o data la luna sau la doua saptamani. Am avut ghinonul sa fiu influentata de acest individ tocmai atunci cand ma aflam intr-o perioada dificila a vietii si nici nu aveam eu prea multa experienta cu barbatii. El imi tot spunea, "de ce trebuie sa iti pese de client? Minte-l, arde-l si mergi mai departe!! "Pe naiba!! Niciodata nu am putut sa fac asta. Eu eram sincera cu toti. Ii apreciam pentru ca ei ma respectau la randul lor si nu ma judecau deloc. In fond, eu eram escorta dar ei erau clientii mei asa ca ...erau mai departe de mine? Eram sincera cu ei dar ma minteam pe mine . Pur si simplu credeam ca totul se reduce la bani, la a oferi placere si uitasem cine sunt eu si ce pot!! Devenisem indoctrinata! Ma complaceam ca si cum alta solutie nu exista !! In sfarsit, mi-am gasit un job cu jumatate de norma si am simtit cum ma indrept catre un nou inceput. Dar perspectiva ramanea intunecata pentru ca salariul era infim, eu aveam doar 20 de ani, cat de mult puteam sa cer? Am avut norocul ca in acea perioada sa fiu sunata de catre un fost client (nu aveam voie sa tin legatura cu nimeni insa acesta chiar imi placuse si ii dadusem numarul de telefon) si el mi-a zis ca daca il las va face tot posibilul sa ma scoata din capcana asta a banului castigat usor si a dependentei psihice de felul asta de viata. Mi-a oferit un job mai bun, eu am acceptat si asa am renascut!! . Mi-am vazut de scoala, am terminat cu nota mare facultatea, am un job foarte bun si imi castig cinstit existenta insa am ramas cu o problema : nu imi pot sterge din minte perioada aia, ma simt groaznic pentru ca nu am rezistat acelei tentatii si mai mult decat atat: nu mai pot aprecia nici un barbat din punct de vedere sentimental pentru ca oricat as incerca sa ma schimb, a devenit o a doua natura sa fiu rece, dura, sa folosesc barbatii mai mult pentru sex si pentru a ma hrani cu sentimentele lor. Imi doresc o familie si foarte mult un copil dar vazand in perioada aia cat de usor isi inseala barbatii partenerele, nu numai fizic ,dar si sentimental, acum parca nu mai am incredere decat in mine.Nu mi-as fi dorit sa fiu in locul vreunei sotii ale acelor barbati, care nu se multumeau cu o aventura de o noapte ci ar fi vrut ca in permanenta sa te aibe. Am si un sfat pentru cele care au fost in situatia mea sau inca sunt si sunt multe, va garantez: nu lasati mirajul bogatiei sa va domine viata! Va distrugeti singure psihicul si oare... chiar se merita? Oare banii sunt mai importanti decat propria noastra integritate, decat respectul de sine? Va multumesc pentru ca mi-ati oferit sansa de a impartasi pentru prima oara aceasta experienta care sper sa va fie de folos. Deea
Despre temperament sau predispozitia innascuta la fericire
8 semne ca il iubesti prea mult
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: