Setari Cookie-uri

M-a abandonat

Era intr-o zi de august. A plecat. S-a mutat cu chirie. A spus ca nu stie ce vrea si pleaca sa-si clarifice sentimentele, dorintele si traiectoria vietii. L-am crezut, mare gresala. De atunci s-au scurs doua luni si jumatate- timp in care el a trait linistit cu "cealalta". La inceputul acestei perioade sentimentul de vinovatie il indemna sa ma sune si sa ma intrebe cum ma simt si daca m-am mai acomodat- obisnuit cu idea. Apoi aceste telefoane au incetat pana la un moment cand m-a sunat si mi-a spus clar ca nu sa va mai intoarce.

Povestea mea: Era intr-o zi de august. A plecat. S-a mutat cu chirie. A spus ca nu stie ce vrea si pleaca sa-si clarifice sentimentele, dorintele si traiectoria vietii. L-am crezut, mare gresala. De atunci s-au scurs doua luni si jumatate- timp in care el a trait linistit cu "cealalta". La inceputul acestei perioade sentimentul de vinovatie il indemna sa ma sune si sa ma intrebe cum ma simt si daca m-am mai acomodat- obisnuit cu idea. Apoi aceste telefoane au incetat pana la un moment cand m-a sunat si mi-a spus clar ca nu sa va mai intoarce. Cum m-am simtit: In ziua in care a plecat am simtit ca nu mai am aer sa respir, ca sunt intr-o fundatura a vietii, ca nu mai este o cale de iesire, ca pica cerul pe mine. M-am simtit inutila, abandonata, singura, urata, nedemna de atentia vreunui barbat, ingrozita de revenirea (fortata ) la statutul de femeie singura ; m-am simtit injumatatita, taiata in doua , neterminata, vinovata ca ma pot simti foarte bine (in putinele momente, de altfel) si fara el langa mine. Dar imediat ma ganeam la toate clipele in care el se distrase "cu baietii" si in care eu il asteptam rabdatoare acasa si rapid reveneam cu picioarele pe pamant. Ma gandeam cat de bine imi merge de cand a plecat;toate planurile. Ma simteam ca intr-o cusca a singuratatii din care voiam si nu voiam sa fiu (eram foarte confuza);tot ce stiam ere ca il doream inapoi, chiar daca ultimii 2 ani fusesera un cosmar; schimbarea impusa de plecarea lui era terifianta pentru ca nu stiam ce sa fac cu mine, cu timpul meu, cu viata mea, cu weekend-urile mele, desi in ultimii 2 ani avusesem timp suficient sa ma gandesc la acest lucru (el era plecat de acasa mai intodeauna). Dar acum toate acestea trairi sunt de domeniul trecutului. Ce am facut: In primul rand am iesit din casa si am mers la psiholog. Am dat "search" pe Google si am cautat cabinetul. Am sunat mi-am facut programare; acolo am povestit durerea mea, dorinta de alupta pentru casnicia mea, de a fi dispusa sa trec peste infidelitatile sotului meu si peste umilintele la care am fost supusa, am plans, mi-am deschis sufletul, m-am simtit ascultata, inteleasa si eliberata. Gradual am inteles cum stau lucrurile in realitate cu mine, cu el si cu "noi"(cu "noi" care nu mai exista de mult). Am invatat sa supravietuiesc fara el, am invatat ca eu sunt cel mai important lucru de pe pamantul acesta. M-am regasit pe mine, mi-am redobandit identitatea. Concret, am iesit din casa, mi-am reinoit vechile prietenii (in toata perioada de dinaintea plecarii sotului meu ma izolasem total de toti cunoscutii, ma refugiasem in munca si-n casa si in relatia mea "defectuoasa" cu sotul meu), am cunoscut oameni noi - atat fericiti cat si nefericiti- care supravietuisera unor situatii similare, am vorbit despre mine si problema mea, am primit incurajari. Vreau sa mentionez ca au contat foarte mult incurajarile primite din partea barbatilor carora m-am confesat pentru ca stiam ca ei vad lucrurile prin prisma lor si nu a unei femei. Mai mult de atat am parasit orasul ori de cate ori am avut ocazia si din fericire, pot afirma ca distanta m-a ajutat sa-mi concentrez atentia si gandurile asupra unor activitati diverse. Lucrurile obisnuite am inceput sa le fac intr-o maniera diferita ; de exemplu, inainte mergeam sa imi cumpar haine singura, acum merg insotita de prietenele mele si ne simtim minunat. M-am schimbat mult din punct de vedere fizic:am slabit destul de mult , mi-am schimbat o mare parte a garderobei si coafura; datorita unui nou stilist. Concluzie: Mi-am redescoperit identitatea ;am descoperit lucruri pe care imi place sa le fac, am invatat sa am grija de mine, de nevoile si dorintele mele. Am realizat ca exista diferite tipuri de iubiri, in sensul ca iubirea unui barbat nu este suficienta pentru a-mi valida identitatea si ca prietenii exista, numai ca trebuie sa fiu deschisa si sa-i primesc in sufletul meu. Am invatat sa ma iubesc pe mine insami pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce simt; amrealizat ca nu trebuie sa devin obsedata de greutate si formele fizice doar pentru a fi iubita de sotul meu, pentru ca iubirea lui singura nu ma poate face fericita. Fericita sunt acum pentru ca am incredere in mine, pentru ca am parinti si un frate care ma iubeste si ma sprijina in tot ceea ce fac. M-am trezit! Riana Sursa: psiholife.ro
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
19 Martie 2007
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.