Angajamentofobia

Pentru ultimele doua categorii, ar merita sa ne intrebam daca este la mijloc un soi de inadecvare structurala la vocatia socio-institutionala a angajamentului de lunga durata. Poate ca unele dintre noi avem incifrat in ADN-ul personal un anumit prototip. Sau sa fie mai mult o determinare conjuncturala? Ne-au lipsit ocaziile? Ne-au lipsit barbatii? Ne-a lipsit contextul favorabil? Se spune ca multe femei se plang de statutul “single” mai curand decat de singuratate ( care deja intra in zone mult mai complexe de semnificatie) pentru care s-au inventat antidoturi eficiente. Unele dintre cele enumerate mai sus, desi nu recunosc, cauta pentru a-si flata orgoliul, ce-i drept, dar si pentru ca, intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu, isi doresc sa gaseasca ceva. Dilema vine atunci cand gasesc, pentru ca tot atunci bate vantul de retragere sau se pregateste fuga mancand pamantul.

Pe de alta parte, este posibil sa fim nehotarate, sa avem alte liste si alte ierarhii de prioritati, poate suntem idealiste si ne incapatanam in asteptari care sa ne rasplateasca, poate ar trebui sa tratam cu mai multa dezinvoltura si cu mai putina disperare de cauza problema “nevoii” de a fi intr-o relatie. Nu ne trebuie “certificate de cuplu” sau “atestate de viata”, dar poate ca ar trebui sa evitam pe cat de mult posibil compromisul cu propriile standarde si cu acele asteptari despre care vorbeam ceva mai sus. Si poate ca timpul angajamentelor nu corespunde propriului nostru timp interior, poate ca suntem si noi, pe felia noastra de infantilitate prelungita, la fel de “angajamentofobe” ca si ei. Prefer, insa, sa cred ca nu ne este teama sa ne angajam intr-o cautare cu parcurs, cu scop, cu traiectorie, cu obstacole, cu 100 de metri garduri, cu pas pe loc, cu febra si stagnari, cu fiascouri si reusite magistrale...Prefer sa cred ca vom practica adevaratul angajament la rang de arta, arta pentru arta, arta cu tendinte, dar cu gradul preliminar de initiere artistica. Pentru ca, dragele mele, daca un lucru merita sa fie facut, merita sa fie facut total si, sigur, vorba clasicilor, bine...

Un articol de Ana Maria Tatu

---