De unde pleaca totul? De la faptul ca barbatii cauta aventuri, iar femeile cauta iubire. E adevarat ca toti ne dorim afectiune, respect si apreciere de la partenerul nostru, dar problema infidelitatii porneste de la dorinta barbatilor de a avea cat mai multe experiente sexuale posibile, si indiferenta sau lipsa de interes fata de sex, a importantei care ar trebui s-o aiba, din partea majoritatii de femei.
Au devenit imuni si nici nu comenteaza, nu riposteaza. Sunt de fapt slabi, se lasa umiliti si calcati in picioare. De ce? Pentru ca le e frica sa renunte, sa spuna GATA.
Barbatii nu sunt mai barbati daca au amante! Din contra! Un barbat adevarat este acela care nu se lasa manipulat, care nu este sclavul sotiei si care are curajul de a o lua de la capat cu o alta femeie sau chiar singur.
Femeile care accepta postura de amanta sunt fie incapabile sa se implice intr-o relatie din diverse motive, aceasta asa-zisa relatie fiind fara responsabilitati sau obligatii, fie nu sunt in stare sa aiba un barbat numai al lor si impart un barbat cu alta femeie. Sau poate le incita faptul ca fac ceva nepermis. Ar putea fi apreciate pentru ca stiu cum sa se multumeasca cu putin, cu franturi de atentie din partea barbatului respectiv. Totusi fericirea lor nu e deplina, nu e decat o iluzie, se imbata cu apa.
Este normal si firesc sa te simti atras de o alta persona in afara de sotia ta. Se poate intampla oricui sa aiba o aventura. Doar nu e cazul sa arunci o casnicie pe fereastra pentru sex. Insa, in momentul in care nu este doar sex si intre cei doi amanti se nasc anumite sentimente...e deja prea mult si este cazul sa iei o hotarare.
Barbatii nostri ne inseala si pentru ca le permitem, pentru ca daca recunosc ca au calcat stramb avem impresia ca nu se va mai repeta, ca regreta. Insa, de cele mai multe ori se va repeta. Si cand se repeta ne mintim singure ca sotul ne iubeste. Desi stim adevarul, e prea dureros ca sa-l acceptam si ducem noi povara in locul lor.