In urma cu un an am cunoscut un italian superb. Avea 22 de ani si era de langa Venetia. Eu aveam 19 si eram proaspat iesita dintr-o relatie dureroasa, in faza de refacere a propriei mele vieti. EL venise sa-si viziteze tatal care avea o mica afacere in oras. A fost dragoste la prima vedere, atat pentru mine cat si pentru el.

Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!

La rugamintea tatalui lui, care nu avea indeajuns timp, am fost de acord sa-l insotesc intreaga saptamana, cat avea sa ramana in oras, sa-i arat imprejurimile. Bineinteles o frumoasa poveste de dragoste a luat nastere si imediat am devenit de nedespartit. El s-a transformat in printul fermecat care avea sa ma transforme dintr-o fata trista in cea mai fericita persoana de pe fata pamantului. Curand el insista sa ma finanteze in tot ceea ce-mi poftea inima, dar am refuzat orice mi-ar fi dat: si asa vecinii deja ma etichetasera ca fiind o vampa care avea sa-l stoarca de bani. Am inceput sa ne cream o viata impreuna. Am ajuns chiar sa ne “botezam” viitorii copii.

Dar partea frumoasa a tinut prea putin. Dupa o saptamana a trebuit sa se intoarca la viata lui de pana atunci si eu sa o contiunui pe a mea lipsindu-ma de el. In seara aceea, inainte sa-mi dea drumul la mana, a izbucnit in plans, mi-a sfasiat inima. Viata tocmai in daduse iubirea pe care o asteptasem mereu, dar acum mi-o smulgea cu salbaticie. A plecat fara sa-mi dau seama ca avea sa fie ultima data cand il vad.

M-a sunat apoi zilnic, mi-a scris mesaje, am vorbit pe internet. Mi-a trimis scrisori, vederi, cadouri care nu aveam cum nu le accept. Urma sa vina la mine la numai o luna dupa plecarea lui din oras, avea biletul de avion cumparat deja cand soarta s-a pus inca o data intre noi doi. Fiind inscris intr-un program militar, a fost nevoit sa plece in armata si astfel a ajuns in trupele NATO pentru mentinerea pacii din Liban. Aici totul s-a rupt. Nu a mai putut comunica in nici un fel. Am suferit zile in sir, am plans nopti la rand. Am aflat apoi ca avea sa ramana acolo 3 ani.

La 3 luni de la plecarea lui viata mi-a oferit totusi o alta sansa. Am cunoscut iubirea iar. Acest barbat caruia m-am daruit, fara sa ma gandesc prea mult, la scurt timp dupa ce ne-am cunoscut, chiar daca nu-l iubeam si netinand cont ca avea sa fie primul meu barbat, mi-a acceptat toate sentimentele trecute. Relatia nostra avansase mult si eu inca tineam poza italianului in portofel, rama foto pe birou.. Mi le-a acceptat toate fara sa zica vreodata ceva. Si timpul a trecut, si dragostea a crescut.

Nicoleta Luciu, declaratie emotionanta. De ce l-a iertat pe Zsolt?
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: