Ne-a despartit o lume intreaga

Prietenele ma intrebau daca avea sa se intoarca, ce aveam de gand sa fac: sa raman cu el, sau sa renunt la celalalt? La inceput raspunsul era clar: il aleg pe italian. Dar cu timpul s-a schimbat, am ajuns nesigura si pana la urma am hotarat: avea sa raman cu cel caruia m-am daruit. Oricum nu eram sigura de faptul ca el se va intoarce din razboi, viu.

Si uite ca a venit si ziua in care am aflat prima veste despre el. Mi-a trimis un email, din Italia. Se intorsese pentru cateva zile si astfel a avut timp si sa-mi trimita un email in care, mai pe scurt, zicea: ma insor in decembrie. A cunoscut o fata, s-au indragostit unul de celalalt si se casatoresc. Si-a cerut iertare pentru toata suferinta cata mi-a pricinuit si mi-a dorit toata fericirea din lume. Cat de bine ne potriveam, incat in acelasi timp am gasit pe altcineva, dar ne-a fost frica sa o spunem de teama ca am putea rani prea tare! Poate ca ar fi trebuit sa plans, sa sufar...dar nu am facut-o. M-am bucurat ca si-a gasit fericirea, cum si eu, la randul meu, o gasisem. Nu stiam insa cum sa-i spun. Nu voiam sa o spun, sau sa recunosc ca nu il mai iubesc. I-am raspuns email-ului sau cu adevarul si cu o poza in care eram alaturi de iubitul meu.

Am hotarat sa las povestea sa ramana magica: cand cineva ma va intreba de el, de povestea mea de dragoste, voi spune : “Am iubit un italian, cu toata inima si cu tot cugetul meu, dar a plecat in razboi”.

Imi iubesc prietenul, dar cand ma gandesc la italianul meu stiu ca a ramas iubirea mea de care o lume intreaga m-a despartit!



Un articol de Gioia Maria

---